parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Despre cum macina vina

on March 27, 2017
Guilt

Image courtesy of Frameangel at freedigitalphotos.net

Citeam acum vreo 2 saptamani pe blogul Printesei Urbane un articol despre vina. M-am regasit in el… eram constienta dinainte ca si eu o port mai mereu cu mine, dar de cand l-am citit, am inceput sa ma gandesc foarte des la asta, sa realizez de fiecare data cand isi arata coltii. E o umbra nelipsita si poate ca ar trebui sa o accept, sa ma uit la ea si cu drag, cum zice Ioana in final, insa deocamdata nu pot decat sa o resping si sa-mi doresc sa scap de ea ( desi stiu ca trebuie sa imbratisam/acceptam si emotiile asa-zis negative..dar, asta e alta discutie). Mai jos, e un exemplu de cum se insinueaza ea usor, impovarandu-mi viata.

 Azi si-a facut aparitia pe motiv ca am ales ca Darius sa mearga totusi la gradinita, in ciuda faptului ca a nu a dormit prea bine azi-noapte. S-a trezit la un moment dat si n-a mai putut adormi. M-am dus repede in camera lui (eu oricum eram ca un huhurez, asteptam sa imi mai faca mos Ene o vizita, atunci cand am auzit ca se foieste)  si am stat langa el in tot acest timp. Speram sa mai fur si eu niste momente de somn, dar n-am reusit. Dupa mai bine de o ora, a readormit, dar eu am ramas treaza, astfel ca eram un fel de zombie pe la 8 dimineata si m-am gandit ca ar fi bine sa mearga totusi la gradi, ca asa mai apuc si eu sa ma odihnesc macar un pic. Si s-a trezit usor, doar l-am pupat pe obarajor si a fost sus.

In timp ce-l preagateam de plecare, ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa ramana acasa, sa stea cu mine, ca doar nu sunt la serviciu sa fiu nevoita sa-l duc la gradi (nu ca asta ar fi unicul motiv pentru care merge la gradi!). Sunt acasa si ar trebui sa profit de timpul asta cu el, care oricum se va comprima mai tare peste o luna cand vine bebele. Apoi imi trecea prin minte ca, la cat de lipsita de energie sunt, nu voi putea fi cea mai buna varianta a mea si deci, e mai bine sa mearga in colectivitate, sa se joace cu prietenii lui, sa faca lucruri poate mai interesante decat ce am putea face noi in conditiile date.

Dupa care iar ma autoflagelam pentru lipsa mea de energie, ca deh, nu e doar de azi, e de ceva vreme si ma tine pe loc, ma impiedica sa fac multe lucruri pe care mi le tot propun…

Si uite-asa, gandurile nu mai taceau, cand cu vergeaua pe mine, cand cu motivele pentru actiunile mele, ca e de la sarcina, ca e trecator si-mi revin, ca trebuie intr-adevar sa ma menajez in perioada asta. E obositor sa traiesti cu vina. Ma intreb daca nu de-aici imi vine lipsa de energie mai mult decat de la anemie, insomnii, sarcina si alte motive invocate si reale, de altfel.

Sigur sunt si astea, dar e la fel de sigur ca sentimentul de vina te secatuieste de forte, iti consuma multe resurse pe care le-ai putea folosi altfel, iti rapeste mult din bucuria vietii pana la urma.

Mda, si solutia, cauzele? Inca le caut! Poate le gasesc in cartea despre mindfulness pe care o citesc acum. Daca le descopar, va dau de veste! *:) fericit

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: