parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Copilul invizibil

on March 11, 2017

copilul_invizibilBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Saptamana aceasta am sa va povestesc cate ceva despre o carte interesanta, “Copilul invizibil” a lui Gáspár György, pe care am achizitionat-o la conferinta cu acelasi nume, la care am participat in luna noiembrie, atunci cand Gáspár, psiholog clinician si psihoterapeut relational, a fost la Sibiu. Conferinta mi-a starnit interesul, mi-a placut ce-am aflat acolo si am vrut sa aprofundez notiunile intalnite atunci. Iar cartea e cel mai bun prilej de a face asta, dar mai bine trec la subiect.

“Copilul invizibil” este o carte despre copilul din interiorul nostru, care se doreste a fi vazut de noi, ascultat, inteles, validat. Este o carte despre prezenta constienta, acest mindufulness atat de vehiculat in ultima perioada, despre relatiile interumane, despre acceptare si iubire de sine si totodata o carte despre cum putem sa ne vindecam de ranile trecutului, astfel incat sa devenim parinti mai buni, parinti care sa raspundem nevoilor emotionale ale copiilor nostri.

Scriitorul lamureste inca de la inceput un aspect care poate isca discutii, acela al initiativei de a scrie o carte despre relatia parinte-copil, fara a avea propriii copii: “e o dovada de curaj si o mare provocare, deoarece reusesc sa evit capcana subiectivitatii si sa nu consider ca, daca eu mi-am sustinut dezvoltarea copiilor cu o anumita strategie parentala, inseamna ca detin adevarul absolut si cheia succesului parental, indiferent ca aceasta le este eficienta si altora sau nu”. Poate este un bun prilej de a mentiona ca in munca sa zilnica, dupa cum reiese din paginile cartii, autorul interactioneaza cu copii, adolescenti, familii, ceea ce ii confera, din punctul meu de vedere suficienta legitimitate pentru a scrie o carte pe acest subiect, pe langa celelalte calificari ale sale.

Din primele pagini, autorul ne spune ca relatiile interumane, conexiunile pe care le avem cu cei iubiti si importanti pentru noi reprezinta cea mai mare sursa de confort si disconfort emotional. Cred ca putem fi de acord rapid cu aceasta afirmatie, nu? De aceea e atat de important sa le intelegem, sa le analizam, sa ne dam sansa sa ne rescriem povestea vietii noastre intr-o maniera care sa ne permita sa fim prezenti 100% alaturi de cei dragi noua. Si pentru a face asta, e necesar sa ne impacam cu noi insine si sa traim cu convingerea ca suntem suficient de buni. Multe din ideile cartii sunt centrate in jurul relatiei pe care o avem cu noi insine, accentul punandu-se pe acceptarea trecutului, a emotiilor noastre, a eliberarii de suferinta emotionala acumulata de-a lungul anilor.  Despre trecut, autorul spune ca desi nu-l putem schimba, este in puterea noastra sa vedem cu alti ochi si sa auzim cu alte urechi ceea ce s-a intamplat in trecut, deci ne putem schimba convingerile fata de evenimentele trecute.

Psihologul mentioneaza: “Convingerea mea de baza este aceea ca, pentru a creste copii liberi si inteligenti din punct de vedere emotional, avem nevoie sa crestem in primul rand parintii, astfel incat acestia prin iubirea si pretuirea de sine sa le poata oferi urmasilor lor darul prezentei constiente – cea mai importanta dintre dimensiunile de baza care definesc o relatie sanatoasa. Consider ca este o pierdere uriasa de energie si resurse orice investitie educationala care ignora importanta legaturii cu sinele si care sare automat la repararea relatiei cu ceilalti.”

 Cu alte cuvinte, nu-i putem iubi pe ceilalti mai mult decat ne iubim pe noi insine. Autorul ne arata ca efectele toxice ale auto-criticii nu se opresc la granita dintre sine si ceilalti – vocea critica va fi la fel de acida si fata de cei din jur, chiar daca ne dam seama de acest lucru si-l recunoastem sau nu. Putem poza intr-o persoana empatica fata de ceilalti si sa nu fim decat niste impostori bine deghizati.

Ce inseamna iubirea de sine? Din nou, o sa redau intocmai ce spune autorul. Printre altele, ea se refera la:

  • acceptarea tuturor emotiilor pe care le traim si validarea acestora ca facand parte din conditia noastra umana. “ Da, imi este frica si sunt ingrijorat pentru viitorul copilului meu, dar asta este o traire umana si starile mele din prezent nu sunt un predictor real al viitorului.”
  • utilizarea unui limbaj interior bland, definit de respect si umanitate: “Recunosc ca felul in care m-am comportat fata de copilul meu nu este o dovada de mandrie si nici pe departe nu este ceea ce vreau ca acesta sa traiasca in relatia cu mine. Insa stiu ca ii pot cere iertare si pot repara ruptura dintre noi”.
  • descoperirea si formularea unei mantre personale, care sa rasune in mintea noastra in momentele de haos emotional: ”Ma iubesc si ma accept asa cum sunt sau Nu sunt perfect si nici nu este nevoie sa fiu”

Ce inseamna parentaj prezent, constient? Inseamna “pastrarea in minte a ceea ce este cu adevarat important, in momentul in care ne angajam in activitatile de zi cu zi, si intelepciunea de a alege sa raspundem moment de moment asa cum este cel mai sanatos pentru noi si copiii din viata noastra”. Autorul ne vorbeste in acest context despre acceptarea emotiilor, despre care spune ca, odata activate, ele nu se linistesc pana nu primesc atentia cuvenita. Sunt cinci stadii de acceptare a emotiilor:

  • intr-o prima faza, avem tendinta de a simti aversiune fata de ceea ce inseamna emotii inconfortabile, le intampinam cu rezistenta – in loc de “Nu trebuie sa simt aceasta emotie”, putem spune “Ce bine ca simt asta, inseamna ca sunt viu”
  • daca reusim sa trecem de primul nivel, pasul nr.2 presupune activarea curiozitatii, adica identificarea sursei emotiei, a ceea ce ea vrea sa ne comunice
  • pasul 3 inseamna tolerarea emotiilor, acea etapa in care induram emotiile, desi nu suntem convinsi de importanta lor; este etapa de convietuire cu ele
  • stadiul 4 se refera la ingaduinta fata de emotii – “aceea care permite ca emotiile dificile sa vina si sa plece, exact asa cum calatoresc norii pe cer”
  • in ultima faza, ajungem sa ne imprietenim cu emotiile, adica reusim sa vedem beneficiile pe care le au chiar si emotiile asa-zis negative.

Referitor la prezenta constienta, autorul mai face o observatie interesanta si anume aceea ca, noua romanilor “ne lipseste capacitatea de a fi mai prezenti in propria viata si de a o trai ca si cum aceasta ar conta cu adevarat”. Cred ca multi simtim asta, ca suntem mereu pe fuga, avem mereu sentimentul ca nu ne ajunge timpul si traim cu povara asta in spinare de dimineata pana seara. De fapt, nu folosim timpul in mod intelept, incercand sa facem mai multe lucruri in acelasi timp si “manati de iluzia multitasking-ului, ajungem intr-un final sa realizam ca niciunul dintre rezultate nu este satisfacator”. Gáspár ne avertizeaza ca pentru a reusi in ceea ce ne propunem trebuie sa fim determinati sa facem schimbarea, sa ne activam autodisciplina si seriozitatea, iar parcursul nostru trebuie insotit de bunatate, compasiune si simt ludic. Parafrazandu-l pe Gandhi, autorul ne indeamna: “Fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in familia ta”.

Psihologul ne vorbeste de acele episoade in care, in interactiunea cu copilul, ies la iveala unele parti mai intunecate ale sinelui nostru, de care nici nu suntem constienti, pe care poate le condamnam la altii, fiind convinsi ca noi nu le avem. E vorba de acele momente, pe care autorul le numeste “jocurile inconstientei”, in care partea rationala dispare, noi aflandu-ne intr-o “minunata regresie” si ne manifestam fata de copil cu replici de genul:” Uite ce-mi faci! Scoti ce-i mai rau din mine! Ma innebunesti!” Copilul din fata noastra insa nu este responsabil de ceea ce noi ajungem sa simtim, el nu are de-a face cu starea pe care ajungem sa o traim. “Aceasta oglindeste, in fapt, ranile noastre emotionale care, prafuite de trecerea anilor, ajung acum sa fie zgandarite, iar intensitatea lor este un indicator al suferintei noastre”. Astfel de trairi trebuie analizate, etapa care presupune confruntarea cu ranile sufletesti, partea considerata de majoritatea ca fiind foarte dificila, insa fara aceasta, vindecarea nu este posibila. In carte primim si o serie de exercitii practice care sa ne vina in ajutor, sa ne faciliteze drumul nostru. Printre resursele pe care le avem la indemana se numara scrisul si respiratia constienta, dar asa cum spuneam, pasii pe care ar trebui sa-i urmam pentru a obtine rezultatele scontate sunt descrisi amanuntit in paginile cartii.

In capitolele V-X aflam care sunt nevoile copilului, in functie de varsta sa si care sunt capcanele comportamentale in care putem cadea noi, parintii, in functie de minusurile pe care le-am resimtit in propria copilarie. Desi este o parte demna de atentie, nu ma voi opri asupra ei, pentru ca deja expunerea e prea lunga. Ma voi limita la un singur exemplu. In primii 2 ani de viata nevoile esentiale ale copilului sunt disponibilitate emotionala si caldura relationala. Daca parintii copilului au crescut fara siguranta emotionala, ei nu vor putea dezvolta un atasament sanatos fata de copil, devenind fie parinti evitanti, adica acei parinti indisponibili emotional, care isi vor “alunga” din cuib prea devreme propriul copil de teama de a nu-i crea dependente nesanatoase, fie vor deveni parinti anxiosi, care vor transmite inconstient copilului mesajul ca el nu se poate descurca singur, ca “nu se poate sprijini pe propriile aripi in calatoria vietii.”

In capitolul dedicat relatiilor si creierului uman, aflam aspecte teoretice despre cum functioneaza si cum se dezvolta creierul, ceea ce ne ajuta sa ne ajustam asteptarile fata de copii, deoarece intelegem ca anumite lucruri pe care acestia le fac, nu sunt menite sa ne activeze noua butoanele sensibile, ci sunt niste reactii normale raportat la varsta lor si la nivelul de dezvoltare al creierului lor, precum si la modul in care noi reactionam.  Spre exemplu, atunci cand ridicam vocea sau amenintam, copilul ajunge sa nu se mai simta in siguranta, si in loc sa raspunda pozitiv solicitarii noastre, i se activeaza anumite parti din creier responsabile cu supravietuirea (mecanismul lupta- fuga-inghet), ceea ce determina un comportament nedorit de noi, adultii. Adultul trebuie sa aiba un ton linistit, sa ramana calm, sa valideze emotiile copilului, pentru ca mesajul sau sa ajunga la acesta.

Stiu, usor de zis, dar nu si de facut de fiecare data. *:) happy

Ultimul capitol este dedicat parentingului prin lectura, autorul aratand benefiicile pe care cititul le are asupra comportamentului copiilor: cititul este una din activitatile de canalizare a atentiei, ajuta la consolidarea atasamentului parinte-copil, sustine formarea conexiunilor la nivelul creierului, ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale, etc.

In final, autorul ne reaminteste ca noi suntem autorii vietii noastre, deci de noi depinde ce curs va urma aceasta.

Cartea lui Gáspár György ne intoarce cu fata spre noi insine, ne aminteste de copilul interior, pe care cei mai multi il ignoram, desi el ne saboteaza viata, daca nu ii dam atentia cuvenita, si totodata ne da uneltele pentru a trai o viata constienta, in care emotiile noastre sa nu mai fie pe pilot automat, o viata eliberata de trecutul adeseori dureros si traita cu mai mult sens.

Spor la citit!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: