parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Cartea saptamanii

on February 19, 2017

cum-sa-ti-faci-copilul-fericitBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Spor la citit!

Prima carte la care ma voi opri este cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creativa” a scriitoarei Lou Harvey Zahra. Saptamana asta am mai scris despre ea, aici si aici, detaliind capitolul cu disciplina creativa.

Astazi imi doresc sa surpind cateva idei pe care le gasesc utile, idei de bun-simt, recomandari nu foarte sofisticate ale autoarei si care pot fi puse in practica imediat.

As vrea sa mai spun inainte ca aceasta carte se citeste usor si rapid, contine multe sfaturi folositoare si nu insista prea mult pe aspectele teoretice care tin de cresterea copiilor, ci vine in intampinarea parintilor cu multe exemple concrete despre ce putem face pentru a aduce bucuria in familiile noastre.

Educarea constienta a copilului se bazeaza pe 3 piloni, “cei 3 C”, care vor asigura o copilarie fericita si un camin fericit: conectare, creativitate si comunicare. Toate ideile din carte se sprijina pe acesti 3 stalpi importanti. Unul din capitolele care mi-au placut mult este chiar primul, “Ritmuri pozitive in viata de familie”. Pe scurt, ideea de baza este aceea ca, pe parcursul fiecarei zile, ai nostri copii au nevoie de activitati de “expiratie”, activitati dinamice de genul jocurilor in aer liber, iesit in oras, jocuri galagioase, dar aceste activitati trebuie alternate cu cele de “inspiratie”, cu momentele de conectare si reechilibrare, de genul gustarilor, a jocurilor de interior, cu timp de citit povesti sau chiar o baie linistita.

Parintii trebuie sa evalueze starea copiilor si sa isi dea seama de ce au nevoie. De exemplu, daca joaca lor devine prea agitata sau devin prea apatici, inseamna ca e timpul pentru o activitate de “inspiratie”, care sa ii aduca aproape de noi, sa-i reconecteze la cei dragi, pentru a o putea lua de la capat mai apoi. Copiii au nevoie zilnic de spatii linistite in care sa-si lase mintea sa zburde, sa inventeze jocuri, sa decanteze anumite situatii sau stari.

Ideea este sa avem un program, un ritm anume, care nu inseamna rigiditate, ci doar stabilirea unor activitati care sa ne faca placere, de care sa ne amintim cu drag peste ani. Copiii mici inteleg notiunea de “timp” in functie de ritmul vietii lor: mic dejun, timp de joaca, somnul de amiaza, ora baitei, ziua de facut prajituri, ziua de pictat, ziua in care mergem in drumetie,etc.

A avea rutine este pe placul copiilor pentru ca lucrurile se intampla intr-un mod previzibil, iar ei au nevoie de siguranta, de ritmicitate. De exemplu, la ora de somn mai putem include, pe langa citit, ritualul recunostintei, un demers benefic atat pentru copii, cat si pentru parinti. Ii vom obisnui pe copii sa aprecieze lucrurile simple, sa isi formeze o deprindere care le va folosi pe parcursul intregii vieti, dar ne este util si noua, cei care vom cauta motivele pentru care sa fim recunoscatori. Eu chiar imi propun sa adopt acest obicei la ora de culcare!

Alte recomandari simple din acest capitol:

  • o zi acasa, in care sa nu ne urcam in masina, ci sa stam in preajma casei sau in gradina, fara activitati sau termene programate, i-as zice eu un fel de ziua “dolce far niente” *:) happy ( copiii au nevoie de respiro dupa programul incarcat de peste saptamana, cu fel de fel de cursuri de limbi, de dans, de sport, de innot,etc)
  • stabiliti zile de rasfat, in care poate mancati (sau faceti) o prajitura, comandati o pizza, va uitati cu copiii la un film/desen animat
  • lasati-va antrenati de propria intuitie si de nevoile copilului din momentul respectiv, adica nu deveniti obsedati de programul stabilit; este vorba sa facem lucruri placute si, cumva, sa incetinim ritmul, nu sa bifam neaparat niste activitati de dragul de a le bifa. Ritmurile trebuie adaptate la specificul copilului si la varsta acestuia.
  • in timpul mesei, vorbiti cu calm despre evenimentele din timpul zilei, despre ce v-a placut – sa nu uitam ca parintii sunt modele pentru copiii lor

Un alt capitol la care m-am gandit sa ma opresc este cel legat de jocuri. Platon spunea ca “cel mai eficient mod de educare a unui copil este ca el sa se joace printre lucruri placute”. Pentru copii, joaca este la fel de naturala ca si respiratia.

Autoarea cartii ne indica cele 3 cuvinte cheie care stau la baza jocului: imitatie, imaginatie si miscare, ele fiind esentiale pentru dezvoltarea copiilor. Acestia adora sa imite viata adultilor, pentru ca in acest fel ei se pregatesc pentru mai tarziu, insusindu-si deprinderi esentiale in viata. In timp ce se joaca, copiii isi folosesc imaginatia, creand fel de fel de scenarii si astfel isi dezvolta gandirea.  Einstein spunea: “Imaginatia este mai importanta dceat cunoasterea. Caci cunoasterea se limiteaza la tot ce cunoastem si intelegem, pe cand imaginatia cuprinde lumea intreaga si tot ce va fi vreodata de cunoscut si de inteles in ea.” La fel de natural, copiii se misca mult in timpul jocului, miscarea ajutand la dezvoltarea neuronilor si la cresterea bunei dispozitii.

Apoi scriitoarea ne indeamna sa implicam copiii cat mai mult in treburile casnice, incepand cu gatitul, spalatul vaselor, intinderea rufelor, etc si ne da exemple concrete de cum putem sa-i determinam sa ni se alature in demersurile noastre.  De fapt, copiii mici isi doresc foarte mult sa faca treaba alaturi de noi. Darius (la nici 3 ani) e foarte dornic sa faca el cafeaua, si de multe ori, sub supravegherea noastra, chiar o prepara el; ii place sa faca o salata simpla ( ii dau un cutit de plastic de la Ikea si cu putin ajutor, reuseste sa taie ingredientele), sa intinda rufele pe suport. Sunt activitati simple, pe care copiii le pot face de la varste foarte mici. Ideea e sa le dam ocazia sa-si exereseze talentele.

Cred ca fiecare facem acest lucru ocazional, dar de multe ori preferam sa facem treaba singure, pentru ca in acest fel putem termina mai rapid. “Insa aceste activitati reprezinta pentru copii nu doar ocazii de joc imaginative si imitativ, ci si obiceiuri bune, timp petrecut impreuna si deprinderi utile”.

In continuare, putem gasi in carte diverse idei de jucarii imaginative pe care le avem la indemana, folosind materiale reciclabile sau obiecte mai vechi de prin casa (cutii de cartoane, perechi de ochelari vechi, pungi de hartie, etc), deci fara investitii financiare care sa ne afecteze bugetul. Nu intru in amanunte acum, le gasiti in carte. Important este sa dam frau liber imaginatiei si putem improviza diverse jocuri cu obiectele din casa.

Jucariile pot fi puse la locul lor tot in joaca – “Ajutor, sunt singur, m-am pierdut de ceilalti! striga ursuletul ramas pe podea.”  Si curatenia poate fi facuta impreuna, in mod creativ, folosind un cantecel:

“Spiridusul mititel

Ne indeamna frumusel

Casa sa o curatam

Si praful sa-l alungam.

Peste tot cu carpa dam,

Fir de praf nu mai lasam.”

Despre rolul parintelui atunci cand copiii se joaca, Zahra face urmatoarele remarci: “Nu trebuie sa preluati rolul unui animator pentru a impulsiona o experienta pozitiva de joc. Daca adultii le citesc tot timpul povesti copiilor, fac cu ei puzzle si joaca diverse jocuri, copiii pot sa devina dependenti de ei pentru joaca si dupa un timp, sa ajunga sa-i innebuneasca. Este util sa-i dai un impuls initial copilului, aranjand o scena sau un spatiu de joaca ( o ferma pe podea, un coltisor de joaca sub masa din sufragerie) si apoi sa te retragi incetisor, lucrand sau stand prin apropiere. Din cand in cand, comandati ceva la “café-bar” sau cumparati ceva de la “magazin” pentru a pastra ritmul jocului, dar sa nu fim partenerul de joc exclusiv al copilului.”

Inainte de a citi aceasta recomandare, am aplicat-o intiuitiv, sub diverse forme: de exemplu, eu gatesc ceva in bucatarie si Darius mi se alatura la masuta mai mica din living, luandu-si ustensile de gatit. Eu imi vad de ale mele, dar din cand in cand il intreb ce mai gateste, daca s-a fiert mancarea lui, daca e gata prajitura, il rog sa-mi dea sa gust. Dar o buna bucata de timp, el mestereste printre oale, fara sa aiba nevoie de prezenta mea langa el.

In legatura cu jucariile stimulative, mi s-a parut interesant si un experiment pe care il descrie autoarea in carte:

experiment-jocuri-lou-harvey-zahra

Un capitol interesant dedica scriitoarea celor 12 (!) simturi ale copilului. Eu stiam ca exista cel mult 6 simturi, insa le-am descoperit in carte si pe celelalte. Ma voi limita doar la unul, simtirea gandurilor unei alte persoane. Gandurile sunt vii, ca si vorbirea, si transmit celor din jurul nostru anumite stari. Copiii, dar chiar si unii adulti, simt gandurile unei persoane, acest lucru fiind mai evident in randul bebelusilor, despre care se spune ca sunt influentati mai puternic de starea mamei. Pe de alta parte, stim cu totii cum e sa intram intr-o incapere  in care a avut loc un conflict. Tensiunea negativa se resimte in aer. De aceea, e important sa depasim cat mai repede situatiile conflictuale si sa incercam sa mentinem legaturi armonioase in cadrul familiei.

Mi-a placut si capitolul care explica cele 4 tipuri de temperamente, acesta ajutandu-ne sa ne intelegem mai bine copiii si sa ne setam asteptari realiste legate de comportamentul lor. Dar mi-e greu sa surprind doar o idee din acest capitol, pe care l-as reda integral, deci nu voi intra in alte amanunte, lasandu-va sa-l descoperiti singuri, daca va decideti sa cititi cartea.

Ca si concluzie, ideile din aceasta carte ne vin in ajutor atunci cand avem nevoie de inspiratie, punandu-ne in fata solutii practice care sa ne conduca spre dezideratul din titlul sau, acela de a creste copii fericiti. In mod sigur citind-o, nu vom deveni parinti perfecti, (ceea ce nici nu este de dorit pentru copii – perfectiunea ar fi o povara pentru ei), insa ea ne va ajuta sa fim mai atenti la nevoile copiilor nostri si sa cream momente speciale in viata de zi cu zi, prin mici schimbari, implementate pas cu pas.

Recomand cartea cu caldura. Sper sa va placa! Spor la citit!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: