parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Disciplina creativa (II)

on February 14, 2017

discipline-2

sursa foto: pinterest

Ieri am descris aici o parte din tehnicile de disciplina creativa pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit” a lui Lou Harvey Zahra. Intre timp am descoperit ca autoarea mai are o carte pe aceasta tema: “Educatie creativa intr-o familie unita – Cum sa transformi lacrimile, furia si zbuciumul, fiind aproape de copiii tai”. Probabil si aici putem gasi multe alte solutii la problemele cu care ne confruntam uneori cand vine vorba de puii nostri.

 

Astazi vreau sa mai expun unele recomandari ale autoarei, la care am adaugat si cateva exemple personale, pe care sa le folosim atunci cand copiii vor ceva ce nu le putem oferi, cand vrem sa amanam putin obtinerea lucrului dorit sau cand ei sunt cei care ne refuza si noi am vrea sa faca ceva anume.

  1. Prima dintre ele – Spuneti “Nu” intr-un mod diferit, se refera la acele situatii in care avem tendinta de a spune “nu” pentru ca ne grabim sau nu ne este prea comod sa facem o anumita actiune (de exemplu, copilul vrea sa gatim o anumita prajitura impreuna, dar noi nu avem starea necesara sau poate ingredientele necesare). Alteori “nu-ul” vine atunci cand copilul cere ceva nesanatos de mancare. Oricare ar fi motivele pentru care suntem nevoiti sa refuzam cererea, daca il indulcim pe “nu” oferind alternative sau redirectionandu-l spre o alta actiune, reusim sa evitam frustrarea copilului, care nu mai simte ca i-a fost blocat impulsul puternic ce il face sa ceara un anumit lucru.

Ar trebui sa pastram acest cuvant pentru situatiile cu adevarat periculoase, care tin de siguranta copilului, iar atunci el va avea mai multa greutate, copilul stiind ca atunci cand il aude, chiar trebuie sa se opreasca din ceea ce face. Mai jos am selectat si trei exemple:

  • Copilul cere la micul dejun un biscuit sau ceva dulce, inainte de a fi terminat de mancat. Unul din raspunsurile posibile este acesta: “Da, dragul meu, o sa primesti un biscuit dupa micul dejun. Si ca sa fim siguri ca nu uitam de el, ti-l pregatesc pe o farfurie si ii vom cere ursuletului sa-l pazeasca. Crezi ca vrea sa ne ajute ursuletul?”
  • Copilul cere intr-un magazin o noua jucarie. Raspunsul parintelui: “Uau, ce idee buna! Il putem trece pe lista de cadouri de Craciun sau de ziua ta. Chiar acum il notez”. Si chiar sa facem asta – sa avem un carnetel pregatit si un pix. Important e sa facem caz de aceasta programare, lucru care ii va deturna atentia de la solicitarea initiala.
  • Copilul vrea sa se uite la televizor. Ii puteti spune: “Acum nu sunt desene la TV, dar am o idee mai buna, care stiu ca o sa-ti placa. Vrei sa ne jucam fotbal/ vrei sa ne jucam de-a magazinul/ sa jucam bowling?” In general, cred ca orice optiune de joc in care sa ne implicam macar la inceput functioneaza, insa la noi merg foarte bine jocurile de miscare. Poate pentru ca e iarna si nu facem destule activitati outdoor, de care ar avea nevoie.
  1. Jocuri si chicoteli – cred ca varianta asta ne este foarte accesibila tuturor si o practicam din greu. Cel putin la noi ajuta foarte mult atunci cand Darius refuza sa se imbrace.
    • Incepem sa ne jucam de-a eroii, de-a personajele din carti sau desene (cei din Patrula Catelusilor ii plac mult lui Darius..) si ii spunem ca pantalonii pe care urmeaza sa ii imbrace ii vor da superputeri sau il vor ajuta sa lupte impotriva fantomelor sau ca va salva orasul, dupa ce ii va avea pe el. Depinde ce inspiratie avem pe moment. La fetite cred ca ar merge sa i se spuna ca se va transforma intr-o printesa/ Elsa/ sau alte personaje preferate de-ale lor. (aici nu ma prea pricep *:D rânjet).
    • Alta varianta este sa-l provocati pe copil: “Poti sa-ti pui pijamaua cat imi torn eu o ceasca de ceai? Hai sa vedem cine termina primul.” Eu incerc sa evit pe cat posibil folosirea competitiei pentru ca nu vreau sa incurajez asta la el, dar uneori chiar imi e comod sa-i spun asa ceva, pentru ca stiu ca da rezultate. Atentie insa daca sunt frati prin preajma! In acest caz, intrecerea trebuie sa fie cu parintele, nu intre ei. Eu cred ca atunci cand vine bebe nr.2 voi inlatura de tot competitia din peisaj pentru a nu starni rivalitatea dintre ei.
    • Ii mai putem sugera copilului sa ne grabim spunandu-i ca ne-am transformat in avioane supersonice sau in rachete spatiale. Sau putem pretinde ca zburam ca un vultur cu privire agera, in loc sa fim ca niste melci ce-si cara casuta in spinare. Gesturile care insotesc descrierile sunt de ajutor in cazurile astea. Am vazut ca atunci cand intru in pielea personajelor descrise am putere mai mare de convingere. E important sa fim cat mai implicati, cat mai in mintea lor, un fel de mindfulness 😀 – prezenti in acel moment.

Autoarea recomanda si gadilatul pentru relaxare in momente stresante. Din nou, o metoda de care nu cred ca trebuie abuzat. Unor copii nu le place sa fie gadilati, ba mai mult sunt si specialisti care nu recomanda gadilatul ( e un punct de vedere interesant, de care am aflat de curand, de la o persoana pe care chiar o urmaresc si apreciez). Mai bine o partida de harjoneala – luat pe sus copilul si facut sa zboare ca un fluturas sau bataie cu pernele, insotita de imbratisari.

  1. Alegerile inteligente ii dau copilului sentimentul ca el are puterea, ca el controleaza situatia, chiar daca cele 2 optiuni sunt controlate, de fapt, de parinti. Foarte bune de utilizat la masa sau atunci cand il imbracam. Exemple:
    • Copilul cere ceva dulce. Insa in loc de asta ii oferim 2 fructe: “Vrei banana sau mar?/ Nu vrei mai bine ciocolata de casa pentru copii sau budinca de orez?” La noi are mare cautare ciocolata de casa pentru copii pe care am descoperit-o in cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc – “Mami, e gata?”. Este simplu de facut si e foarte sanatoasa.
    • Copilul refuza sa se imbrace. Eu ii aleg 2 bluze care stiu ca ii plac si il pun sa aleaga intre ele. Eventual incep sa si construiesc o poveste in jurul lor, asa cum am aratat mai sus.
    • La baie mai folosim uneori alegerile. “Vrei sa faci baie, sa te joci cu vaporasul si cu ratustele sau vrei sa faci un dus rapid, asa cum fac oamenii mari?”

imagination

Sursa foto:pinterest

 Cu putina (sau mai multa :D) rabdare si tact, putem sa evitam neplacerile, frustrarile, putem chiar ocoli un tantrum. Tine de multe ori de alegerile noastre cum se termina o situatie care poate nu a inceput tomcai cum ne-am fi dorit. All it takes it’s just a little bit of imagination, right? Spor la jucat, chicotit si harjonit!

P.S. Daca aveti si alte idei de impartasit despre ce functioneaza la puiutii vostri, please share *:) fericit.

 

Advertisements

One response to “Disciplina creativa (II)

  1. […] creativa” a scriitoarei Lou Harvey Zahra. Saptamana asta am mai scris despre ea, aici si aici, detaliind capitolul cu disciplina […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: