parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Cand a trecut furtuna

on January 28, 2017
rainbow.jpg

Image courtesy of Serge Bertasius at FreeDigitalPhotos.net

Cand lucrurile incep sa se linisteasca si sa intre pe fagasul lor normal, te bucuri si poti sa tragi niste invataminte care sa fie utile atunci cand se aduna iarasi norii negri. M-am trezit gandindu-ma la tantrumurile dese si intense pe care le-a facut D., in special in luna decembrie, pe fond de raceala, de alte boli, de stat in casa. Erau zile cand parca ajunsesem la capatul rabdarii, cand nu mai intelegeam unde s-a rupt ceva, parca iremediabil, acel ceva care il face pe puiul meu sa se comporte atat de diferit de cum il stiam eu. Desi imi dadeam seama si citisem destul inainte ca sa pricep ca sunt comportamente normale, in unele zile ma cuprindea disperarea si parca vroiam sa evadez, sa ma intorc cand revine soarele pe cer.

Acum insa stau si ma minunez de cum a trecut tot (mai sunt momente cu mici accese, dar incomparabil fata de ce am experimentat aproximativ o luna de zile), de progresele pe care le face D, de discutiile pe care le avem noi 2, de declaratiile sincere si heart-melting pe care mi le face puiul meu (ma trezeste el pe mine intr-o dimineata si, primul lucru, imi spune ca ma iubeste ♥) si inteleg ca rabdarea ne-a fost rasplatita.

Stiu insa ca viata e plina de neprevazut si lucrurile se pot schimba rapid – ca doar n-am scapat de tot de crize*:D rânjet– , cand nici nu te astepti, de asta as vrea sa notez aici cateva recomandari de care sa tin seama atunci cand intemperiile se vor intoarce. Sper ca sunt utile si altora.

  1. Chiar daca in acele ore sau zile grele, pare ca nu se va mai termina niciodata, ca lumea e cu susul in jos si nu-si mai revine, sigur e ceva trecator, e doar o etapa! Ajuta mult sa te gandesti ca nu va fi asa mereu, sa ai in minte ca acel comportament manifestat de copil nu il reprezinta pe el, e doar o durere, o frustrare exprimata intens, pentru ca ei nu stiu altfel deocamdata.
  2. Foarte important de retinut este si faptul ca, exact in acele momente, copilul are cea mai mare nevoie de noi, desi se comporta poate fix invers, trimitand semnale contradictorii, strigandu-ne sa plecam, poate chiar lovindu-ne. (am trecut prin asta)
  3. Crizele de furie nu sunt despre noi, ci despre nevoile lor, despre problemele lor, deci nu ne ajuta sa ne gandim cat ne este noua de greu in perioada asta. Trebuie sa le luam ca atare, sa ramanem puternici, pentru a le transmite si puiutilor nostri incredere, o stare de liniste, care ii va ajuta sa treaca mai usor si mai repede peste acele momente.
  4. Ca sa ramanem puternici este nevoie sa ne umplem si noi paharul cu activitati ce ne fac placere, cu timp dedicat noua. Este destul de greu sa oferi atunci cand rezervoarele tale sunt goale; asa suntem construiti, suntem oameni simpli, cu nevoi si probleme la randul nostru, de aceea trebuie sa constientizam ca e important sa ne fie si noua bine, ca sa le fie si puiutilor nostri.
  5. Un alt lucru important a nu fi facut dupa ce episodul problematic a trecut, este sa nu ne mai facem procese de constiinta, gandindu-ne ca am gresit amarnic pe undeva, de s-a ajuns in situatia asta. Toate manifestarile de felul acesta, pline de naduf sunt perfect normale la varsta asta, si chiar e mai bine ca ai nostri copii isi exprima sentimentele si nu le tin inchise in ei.
  6. Cred ca mai poate fi de ajutor sa ne amintim momentele frumoase, acele clipe cand am simtit fericire pura langa copiii nostri. Util ar fi sa dam mental un play la 2-3 episoade vesele sau unele replici amuzante sau pline de dragoste, care ne-au facut in trecut sa saltam de bucurie. Aceste momente le putem aduce rapid in prim-planul mintii noastre, pentru ca asta ne va ajuta sa vedem dincolo de ce se intampla in acel moment.
  7. De folos este si a nu avea asteptari nerealiste in acele momente. Daca ne gandim ca o criza ar trebui sa se termine dupa 10-15 minute si incepem sa ne alarmam si mai tare pentru ca se prelungeste, nu facem decat sa inrautatim situatia. Nu exista o limita de timp prestabilita pentru tantrumuri, din pacate. Recordul pentru o criza a fost la D. de aproximativ o ora. Mi s-a parut ca s-a scurs o vesnicie si ca nu se va mai termina ever. Depinde cat de plin le este paharul micutilor nostri. Minutele par ore in timpul crizelor, dar daca ramanem calmi, sunt sanse sa se termine mai repede.
  8. Crucial este sa ramanem langa ei, chiar daca nu ne lasa sa-i imbratisam sau sa-i alinam in vreun fel. Mi s-a intamplat ca D. sa imi repete tipand sa plec din camera si, la un moment dat, i-am explicat pe un ton calm ca voi face acest lucru daca asta il ajuta (chiar ma gandeam ca poate asta l-ar calma) si asta isi doreste. Insa cand a vazut ca vreau sa ies, a inceput sa tipe mai tare sa nu cumva sa plec. Asadar copiii sunt atat de coplesiti de furtuna din interiorul lor, incat ajung sa transmita mesaje gresite. Dar noi ca adulti responsabili ce incercam sa fim*:) fericit, intelegem aceste lucruri, de aceea rezistam eroic langa ei.
  9. Teoriile si argumentele logice nu functioneaza deloc in timpul acceselor de furie. Ei sunt oarecum blocati, creierul lor emotional este la comanda, asa ca nu au cum sa proceseze informatiile logice pe care le primesc de la noi. E nevoie sa asteptam sa se linisteasca creierul emotional, adica sa-i lasam sa se descarce prin plans, prin tipete, miscari haotice. Abia apoi putem avea pretentia de a ne intelege ca inainte, prin discutii, cu ajutorul explicatiilor, etc.
  10. Last, but not least, cred ca trebuie sa fim blande si cu noi insine, sa acceptam ca uneori chiar ne e greu sa fim acolo, langa ei, perfect calme, cu atitudinea cea mai potrivita pentru acea situatie, cu starea necesara pentru a le face fata cu brio. Da, sigur ca se mai intampla sa fim si noi la limita cu rabdarea, sa fim foarte obosite si sa nu gestionam chiar asa cum ar trebui criza. Mie mi s-a intamplat sa plang in tacere langa el, pentru ca nu stiam ce sa mai fac si simteam ca as vrea sa-l opresc pentru ca imi era mie greu sa gestionez, in acel moment, emotiile lui foarte puternice. O fi bine, o fi rau? Uneori ma gandesc ca poate asa e mai ok, pentru ca asta e viata reala, cu parinti imperfecti, care sunt si ei oameni ce gresesc adesea. Ideea e sa nu persistam in greseala, sa incercam sa devenim mai buni, de fiecare data, sa invatam ceva din fiecare experienta si uite-asa, sa crestem si noi odata cu iubitii nostri pui.
Advertisements

One response to “Cand a trecut furtuna

  1. […] ma intreb cand vor trece tantrumurile lui D. Am mai scris despre acest subiect aici, aici si aici. Da, e o tema recurenta pentru ca asta e una din durerile, din provocarile mele de […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: