parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Traind cu intentia de a…

on June 26, 2016
Stressed person

Image courtesy of Master isolated images at FreeDigitalPhotos.net

Traiesc cu intentia de a petrece mai mult timp cu al meu copil si cu sotul meu, de a citi si de a scrie (in cele mai multe situatii nici macar nu apuc, ramane mereu la nivel de dorinta), de a participa la diferite evenimente, de a merge la film si teatru, cu intentia de a-mi suna prietenii mai des, de a-i vedea mai des, de a face (mai mult) sport, de a gati ceva sanatos, de a avea o casa la fel de ingrijita si ordonata cum era atunci cand stateam acasa, cu intentia de a face o escapada de week-end si de a-mi planifica concediul, de a decora camera baietelului meu, de a-mi face mai mult timp pentru mine, pentru ca stiu ca nimeni nu va veni sa faca ceva in sensul asta, de a ma relaxa si a ma bucura mai mult de viata.

Am impresia de multe ori ca fac eu ceva gresit, ca nu-mi organizez bine timpul (sigur e si asta). Alteori ma gandesc ca imi propun sa fac prea multe si ma gandesc ca trebuie sa le iau pe rand, asa cum vin, fara sa-mi propun sa mut muntii.

Astept de multe ori, ba sa vina week-end-ul, ba sa treaca nu stiu ce eveniment sau etapa mai aglomerata, care imi consuma resurse, spunandu-mi ca dupa asta o sa am mai mult timp pentru… de toate. Dar nu stiu cum se face, ca balanta tot nu se echilibreaza cum trebuie. Mai tot timpul ma simt cumva cu un pas in urma.

Stau si ma uit la D. care creste vazand cu ochii si stiu ca timpul nu se mai intoarce inapoi. Si am o dorinta nebuna de a-l opri putin, de a-l pacali cumva, cu o ora macar, o ora in care sa nu ma gandesc la cate lucruri mai trebuie rezolvate sau bifate, o ora in care sa nu ma gandesc la nimic. Doar sa fiu prezenta cu totul, sa ma bucur de fiinta asta mica si perfecta care imi aduce atata bucurie. Da, in prezenta lui, mi se mai intampla sa mai uit de timp, sa stau pur si simplu si sa savurez momentul. Dar nu e destul, nu e cat as vrea, pentru ca revenirea la job mi-a comprimat prea tare timpul…si nu mai reusesc sa ma satur de el, nu mai reusesc sa raman concentrata pe ceea ce facem impreuna, gandurile de tot felul repezindu-se navalnice in mintea mea.

Don't wait for the perfect moment

Sursa foto: pinterest.com

Simt ca am obosit sa astept ziua in care sa fie totul asa cum vreau eu, asa cum imi imaginez. Stiu teoria, stiu ca ar trebui sa iau lucrurile asa cum sunt si sa nu mai caut momentul perfect, ci sa il creez eu! Si totusi….

Cred ca am prea multe asteptari si se spune ca e mai bine sa nu astepti nimic de la nimeni, probabil nici de la tine insuti, pentru ca atunci nu vei fi dezamagit.

Oare asta e numai oful meu sau e al omului modern, de secol XXI? Mai demult viata parea mai simpla, nu “trebuia” sa faci asa multe lucruri, era parca mai tihnita. Timpul avea rabdare, nu? Mereu imi vine sa spun ca timpul nu mai are rabdare…

Nu stiu, poate e doar o zi in care mi-e dor de mare, de un loc frumos in care sa ma regasesc. Cred ca asta e, I need to escape a little! Si apoi o sa mi se para din noua viata frumoasa si plina doar de provocari placute!

 

Advertisements

2 responses to “Traind cu intentia de a…

  1. adndefemeie says:

    Traieste-ti ziua cu intensitatea dorită ! Fără regrete.

    După un timp totul se așează de la sine. Când încetezi sa mai cauți timp sau sa le organizezi pe toate, vin toate mai natural.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: