parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Am intalnit-o pe Printesa Urbana

on May 10, 2016

 

Me & Printesa UrbanaReusesc si eu, in sfarsit, sa creionez intalnirea cu Printesa Urbana, care a venit la lansare de carte la Sibiu, ultima lansare din acest an! Bineinteles, nu puteam sa ratez evenimentul, il asteptasem de mai demult! Ma bucur tare mult ca si minunea mea de baietel a avut rabdarea sa o asculte pe Ioana; s-a vazut ca se afla sub vraja ei de printesa! Nu-mi venea sa cred ca sta asa linistit in bratele mele, in loc sa aleaga activitatile cu copii ce se desfasurau in paralel! Cred ca simtea si el ca suntem in companie aleasa *:) happy.

A fost o dimineata senina, cu mamici si pitici care traiesc si ei in bula de care a mai vorbit Ioana in cateva randuri, dornici de schimbare pozitiva si iubitori de frumos si de armonie. Pe Ioana am intalnit-o chiar in fata primariei si am profitat de ocazie pentru a imortaliza momentul. As fi vrut sa-i pot spune mai multe, dar n-am reusit sa incropesc decat un “Felicitari pentru tot ceea ce faci”. Da, asa fac mereu, imi imaginez o cu totul si cu totul alta discutie cu anumite persoane, mai ales daca vorbim de oameni pe care ii admir, dar cand sunt face to face cu acestea, cuvintele se opresc undeva prin laringe, iar ideile se blocheaza in fasa, sinapsele mele lasand impresia ca au plecat in vacanta.

As fi vrut sa-i spun ca ii multumesc pentru ca este o sursa de inspiratie, pentru ca imi umple diminetile de zambete atunci cand ii citesc articolele, pentru ca ne ofera atatea informatii valoroase, pentru ca e o voce care stie cum sa se faca auzita, pentru ca ceea ce spune, pentru ceea ce militeaza e atat de  natural, e de fapt normalul pe care ar trebui sa-l atingem in vietile noastre, pentru ca recomandarile si povestile ei sunt balsam pentru suflet!

Dar daca tot n-am prins momentul sa-i spun toate astea, m-am gandit sa o fac acum, pe principiul “better late than never”. De altfel, de mai demult (mai precis din decembrie, de cand i-am citit cartea) ma tot gandeam sa ii scriu, sa-i multumesc, sa-i spun impresii la cald, dar am tot amanat, nu-mi gaseam cuvintele, nu-mi gaseam inspiratia…de fiecare data cand ma apucam de scris mi se parea ca nu e ce trebuie (de parca exista vreo reteta..), dar pana la urma am ajuns la asta: vreau doar sa-mi exprim aprecierea fata de o persoana deosebita, care face lucruri pentru comunitate, care ne impartaseste cu umor din experientele sale, care ne da un sentiment de siguranta, ne ofera incredere in aspecte ce tin de cresterea copiilor, ne transmite in multe cazuri curajul de a sustine o cauza, ne calauzeste pe drumuri nebatatorite, dar care devin poteci de urmat pentru multi. Iar pentru toate astea si inca multe altele pe care nu le-am surprins, imi manifest eu pretuirea si cred ca nu e nevoie sa fiu vreo autoritate in vreun domeniu sau sa fac vreo analiza riguroasa a cartii sau a blogului, pentru ca nu despre asta e vorba.*:) happyAici sunt doar impresiile mele si dorinta mea de a povesti despre o intalnire minunata!

 In loc de incheiere, o sa redau un fragment din cartea “O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda”, care lamureste cum e cu libertatea pe care unii parinti intelegem sa le-o oferim copiilor nostri. Sunt pasaje intregi pe care le-as cita, dar mai bine va recomand sa cititi cartea,  daca nu ati apucat pana acum! Sigur veti fi incantati! Este si o idee buna sa o faceti cadou cuiva drag! Eu asa am facut, iar feedback-ul primit a fost conform asteptarilor! Deci iata cum inteleg eu sa-mi cresc copilul altfel, sub o falsa impresie ca mi s-ar urca in cap.

“Un copil liber nu inseamna un copil care nu are limite, care nu cunoaste si nu respecta reguli. Un copil liber e un copil care stie sa se exprime in cadrul regulilor impuse, reguli pe care le intelege (nu care-i sunt impuse pentru ca ASA SPUNE PARINTELE) si le accepta. Bunul-simt nu se impune, ci se invata prin puterea exemplului, prin iubire, prin empatie, prin iubire si limite decente (nu de dragul de a tine copilul in frau cu orice pret, ca el e mic si tu esti mare). Nu prin frica si autoritate militareasca. Respectul fata de altii se invata nu cu palme, ci cu respect simtit pe propria-ti piele, intai din partea parintilor, apoi din a celorlalti copii, care sunt, si ei, crescuti cu respect.

Respecta-l. Iubeste-l. Ofera-i un model de urmat. Si din iubire si respect pentru tine, o sa respecte si regulile, o sa invete si regulile, o sa invete si bunul-simt (daca are de la cine).

<< Nu exista copii, exista doar oameni.:>> (Janusz Korczak)

M-am gandit mult la frantura asta de text, la aceste sase cuvinte care exprima atat de bine ce cred si simt despre felul in care ar trebui sa ne crestem copiii. Doar pentru ca sunt mai mici nu inseamna ca nu ne merita respectul. Ca ne putem impune controlul asupra lor, doar pentru ca sunt dependenti de noi.”

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: