parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Sa facem cunostinta!

on February 29, 2016

 

winnie-the-pooh-quote-you-cant-stay-in-your-corner-of-the-forest-waiti

Sursa foto:www.quotehd.com

Bun venit in lumea mea!

Dupa 3 luni de scris sub “umbrela anonimatului”, am decis sa spun nu doar ce gandesc si ce mi se intampla, ci si cine sunt. Probabil ca participarea la ateliere care cautau raspunsul la intrebarea “Cine sunt eu? n-a fost intamplatoare si a avut o contributie in directia asta.

Din astea 3 luni, in prima luna nici macar n-am spus cuiva de blog (doar am dat un share la 1-2 postari), pentru ca asa simteam si nu puteam sa depasesc anumite bariere mentale. Dintre acestea, ma limitez la a mentiona expunerea “in vazul lumii” a unei parti din viata mea, relatarea unor intamplari sau a unor puncte de vedere care ar putea starni controverse si reactii ale opiniei publice – desi n-am cautat asta si nu-mi doresc sa se ajunga la discutii incinse, dar cine stie ce se poate intampla in timp? Poate la un moment dat imi trece prin cap sa scriu chestii care pot supara pe unii, dar vreau sa specific cat pot de clar ca dorinta mea este de a uni, nu de a dezbina! Si deocamdata nici macar nu ma vad facand asta, pentru ca, de felul meu sunt foarte pacifista si concilianta, caut mereu solutii pasnice si militez pentru schimbare facuta pas cu pas, cu duhul blandetii (mno, ce nume puteam sa gasesc pentru blog, care sa nu implice blandetea :)). Uneori, cred ca nu asta e calea buna si mi-e ciuda ca nu sunt facuta din alt aluat, sa ma iau la tranta cu cei pe care vreau sa-i schimb (de parca i-am putea schimba pe ceilalti :))), si parca nu e timp sa o iau cu binisorul, dar de multe ori s-a dovedit, cel putin pentru mine, ca asa e mai bine, chiar daca trebuie sa-mi activez resursele de rabdare si sa astept rezultatele putin mai mult.

Intorcandu-ma la identitatea mea asa-zis “incognito”, mi-am dat seama ca pentru a reusi sa transmit mai mult, pentru a da intr-adevar valoare (si asta vine in timp, sper, pe masura ce acumulez experienta intr-ale scrisului si nu numai), este nevoie sa fiu transparenta si sa ma deschid mai mult. Inca nu mi-e chiar usor sa fac asta, dar deoarece imi doresc sa cresc, m-am gandit ca e timpul sa-mi asum intru totul decizia de a scrie despre mine si cei dragi, asta insemnand sa consemnez si cine sunt in afara blogului, desi mi se pare ca mai usor se vede ce-i cu viata mea si cu mine, prin ceea ce scriu si simt, decat prin notarea unor date, nume sau roluri pe care le joc in restul timpului. Dar mai stiu si ca cei mai multi dintre noi suntem curiosi si vrem sa stim pe cine avem “in fata” noastra dincolo de ceea ce este exprimat in scris, dincolo de spatiul virtual. Deja cred ca ma lungesc prea mult – am scris aici despre ceea ce m-a determinat sa incep cu blogul si, in mare parte, motivele sunt aceleasi. Mi se pare ca am o problema cu asta, cu postarile prea lungi… Chiar as vrea sa-mi confirme cineva, pentru a lua masuri*:P tongue.

We meet the people we;re supposed toAsa ca, here I am! Ma numesc Alexandra si sunt de aproape 2 ani mama lui Darius, ingerasul meu iubit. Acest rol, de mama, m-a transformat, m-a provocat, m-a facut sa imi doresc mai mult de la mine. Eram cat de cat preocupata de dezvoltare personala si inainte, chiar imi amintesc ca prin liceu, il descoperisem pe Emil Coue si mi s-a parut extrem de interesant ce poate face mintea noastra. Insa, de cand a venit D. in lumea mea, mi-am dorit foarte mult sa stiu cum sa exploatez timpul mai bine, sa inteleg mecanismele care ne motiveaza, sa inteleg cum putem creste omuleti fericiti si impliniti, care sa nu aiba fel de fel de traume din copilarie. Asa ca am inceput sa citesc mai mult, dar nu cat de mult mi-as dori si ar trebui…Ideea este ca incerc sa devin o versiune mai buna a mea! Mai am o gramada de chestii pe lista de to do/to read/to study…. Nu reusesc mereu sa fac ce imi propun, am in continuare si zile proaste, dar ma straduiesc sa ma depasesc fata de ziua de ieri. Fac in continuare putin fata de cat reusesc altii sa faca, dar imi propun mereu sa ma compar doar cu mine si sa las iarba aparent mai verde a “vecinului”. Competitia este cu mine si cam atat*:) happy.

Sunt o persoana visatoare, de regula sunt critica cu mine insami (lucrez la asta), credeam ca sunt si rabdatoare, asta pana D. mi-a aratat cate mai am de invatat la capitolul asta :)). Iubesc si caut tot ce e frumos in viata, de la flori (de care inca nu reusesc sa am grija cum se cuvine), la muzica buna, la povesti cu talc. Iubesc copiii si acum ma gandesc ca mi s-ar fi potrivit mai bine o slujba care sa-mi permita sa fiu mai aproape de ei. By the way, lucrez in domeniul resurselor umane, sector care este in principiu ajustat felului meu de a fi. Mi se va confirma sau infirma acest lucru peste 2 saptamani, cand reiau activitatea dupa o pauza de 2 ani*:) happy. Ce imi mai place: ciocolata, un cappuccino savurat mai ales vara, la o terasa, Tom si Jerry (cele vechi, nu astea din ziua de azi) si ma limitez la ce-am scris pana acum, pentru ca oricum pe parcurs, se va mai vedea ce-mi place si cine sunt.

Multumesc pentru vizita! Va mai astept si sper sa va pot fi de folos in vreun fel! Astept  cu interes sugestiile si comentariile voastre!

Cu drag,

Alexandra Bancu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: