parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Timpul pentru schimbare

on February 28, 2016
ID-100214048

Sursa foto: Stuart Miles, freedigitalphotos.net

Insufletita de evenimentul de joi seara, “Copilul meu e (pre)scolar. Ce rol am eu in educatia lui?” organizat prin intermediul platformei online “Sprijin pentru mame” cu ajutorul Corinei David, initiatoarea acestui proiect care isi propune sa organizeze astfel de intalniri utile parintilor, m-am gandit sa surprind cateva idei cu care am ramas dupa aceasta exeprienta. Se pare ca de fiecare data cand merg la un atelier/seminar/eveniment, ma entuziasmez si primesc mai mult decat niste idei de aplicat, mai mult decat niste informatii utile, primesc dorinta de a face ca lucrurile sa se intample, dobandesc din energia acelor oameni cu viziune care stau in fata noastra, a auditoriului si ne vorbesc cu pasiune si daruire, primesc incredere in mine, in schimbarea care incet, dar sigur, se produce in jurul nostru si incep cumva sa vizualizez bucati dintr-un puzzle la care iau parte, pe care chiar il contruiesc. Inca nu gasesc toate piesele, inca nu stiu exact ce forma va lua acest mozaic, dar ceea ce conteaza este ca stiu ca sunt in directia buna.

Nu pot decat sa ma inclin in fata unor oameni cu har, asa cum este Oana Moraru, care reusesc sa transmita dincolo de un mesaj substantial, o emotie puternica, curaj si inspiratie. Am descoperit doar de curand cum Oana face ca lucrurile sa se intample, cum schimba mentalitati si cum creeaza valoare prin platforma sa, Vocea parintilor, si pe multe alte cai, prin implicare in proiecte, prin oferirea de alternative, cum este Scoala Helikon, prin conferintele pe care le sustine.

 Daca ar fi sa sintetizez ce a insemnat pentru mine participarea la acest eveniment, as spune ca mesajul pe care eu l-am perceput este acela ca trebuie sa ne adunam fortele, sa ne unim vocile si sa cerem mai mult de la noi si de la oamenii aflati in slujba sistemului de invatamant. Si asta nu printr-o atitudine agresiva, ci prin comunicare asertiva, prin implicare, asumarea raspunderii si, mai ales, iesirea din starea de inertie. Cred ca pentru mine acest ultim aspect e cel mai important de retinut, deoarece vreme indelungata m-am aflat in starea asta de hibernare, de amortire si am inchis cumva ochii la ce-as putea eu face, din stadiul in care ma aflu acum. Important este sa incepem, sa actionam cu pasi mici, sa facem ceva pentru a misca niste rotite din sistem, pentru a determina, prin puterea exemplului personal, mobilizarea cat mai multor persoane. Ma bucur ca aflu aceste lucruri acum, cat D. este inca foarte mic, deci inca n-am avut contact cu “sistemul”, dar cand o voi face, sper ca voi fi pregatita si voi avea instrumentele necesare pentru a misca lucrurile in directia normalitatii, a respectului pentru copil si nevoile sale.

Intorcandu-ma la event-ul de aseara, as mai incerca sa surprind cateva idei cu care am ramas si care pot folosi si altora. Pornind de la intrebarea: “Ce-si doreste un copil?” si cerandu-ne sa facem un exercitiu de imaginatie, acela ca suntem din nou copii*:) fericit, Oana Moraru ne-a vorbit de adevaratele nevoi ale copiilor din zilele noastre, care difera usor fata de cele pe care le-a avut generatia din care facem parte, noi, parintii.

Printre aceste nevoi, se numara nevoia de a fi vazut, recunoscut ca si persoana distincta, cu idei si pasiuni diferite. Este o nevoie pe care si adultii o au, daca stam sa ne gandim. Este foarte important sa ne aratam lumii asa cum suntem, si ne dorim ca ceilalti sa ne vada, sa ne aprecieze pentru ceea ce avem noi de oferit. Apoi, in stransa legatura cu aceasta, este nevoia de a fi validat, respectat de ceilalti pentru rolul nostru, pentru abilitatile particulare pe care le avem fiecare. Copiii trebuie sa simta ca isi aduc contributia in echipa din care fac parte si ca aportul lor este necesar si valoros.

De asemenea, pentru asimilarea optima a informatiilor este necesar sa fie satisfacuta nevoia de nou, de surpriza, de joaca, invatarea nefiind un scop in sine. Mai important decat a invata niste date este a le intelege! Si Oana a subliniat ca in scolile noastre nu se “produc” copii care sa gandeasca, sa patrunda cu mintea lor anumite concepte, accentul fiind pus pe memorare, dupa cum bine stim cu totii, ca doar asa am crescut si noi. Poate chiar de asta ne vine atat de greu sa ne mobilizam, dupa cum a evidentiat din nou consultantul educational, aratand ca avem inca mentalitatea de a ne “tine mainile la spate”, cum faceam atunci cand stateam frumos asezati in bancile din clase.

Exemplele elocvente pe care initiatoarea platformei “Vocea parintilor” le-a dat au fost extrem de utile, facandu-ne sa intelegem mai bine cum trebuie sa abordam copiii si cum sa ne pozitionam fata de dascalii lor, aratandu-le alternative si solutii fata de problemele aparute.

O alta nevoie, mai putin constientizata de parinti, este aceea de a fi auto-reflexivi. Aceasta inseamna, asa cum eu am inteles, sa ii ghidam pe copii inca de mici, sa isi acorde timp de reflectie fata de lucrurile pe care le-au facut, sa le creem momente de bucurie pentru ce au realizat peste zi. In ritmul alert al vietii noastre, nu ne mai facem timp sa constientizam pasii facuti, sa ne dam seama de ce am mers pe un anumit drum, uitam sa mai fim incantati de activitatile noastre multiple, resimtind doar oboseala si dorinta de a lua o pauza. Asta e valabil pentru adulti, si nu numai, pentru ca trairile noastre se transmit copiilor si astfel, ajung si ei, sa resimta aceleasi stari de plictiseala, de nemultumire.

Mi-a ramas in minte ideea ca noi, parintii suntem cei care ne punem amprenta cel mai puternic asupra copiilor nostri, si chiar daca acest lucru este evident, ajungem sa-l scapam din vedere de multe ori, ajungand sa blamam sistemul, profesorii, societatea si tara in care traim. Insa noi suntem cei care putem schimba ceva, putem sa le transmitem copiilor nostri un altfel de energie si un altfel de mesaj! Aceasta idee m-a facut inca o data atenta la ceea ce este in interiorul meu*:) fericit. Chiar ne-a indemnat in mod subtil sa reflectam la cum suntem noi si ce valori vrem sa transferam copiilor nostri. De aici cred ca putem incepe fiecare. Si n-am cum sa nu ma gandesc din nou la acest citat celebru, care este reprodus tot mai des zilele acestea si cu care doresc sa inchei: “Fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!” – Mahatma Gandhi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: