parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

10 pasi pentru a deveni un parinte constient

on January 24, 2016
hand-with-silhouettes-family-10059943

Image courtesy of jannoon028 on freedigitalphotos.net

        In cartea “Daruieste iubirea care vindeca –Ghid pentru parinti” de Harville Hendrix si Helen Lakely Hunt autorii ne prezinta, printre altele, conceptul de parinte constient, care se refera la acele persoane care fac constant efortul de a fi introspecte, de a-si analiza reactiile si sentimentele exteriorizate, precum si comportamentul, in general. Un parinte constient este acel parinte care il considera pe copilul sau o fiinta distincta de el insusi, aceasta insemnand ca nu-si proiecteaza asupra acestuia visele sale neimplinite si nu pretinde ca stie exact prin ce stari emotionale trece copilul sau, deoarece acesta ar putea gandi si simti diferit (si de cele mai multe ori chiar o face, contrar asteptarilor parintilor).

 

        Dar mai multe despre acest concept, despre modul de interactiune al acestor parinti echilibrati puteti gasi in carte, desigur. Am prezentat mai pe larg aici ideile care mi-au placut si pe care le-am gasit foarte utile. Astazi vreau sa ma opresc asupra unor actiuni concrete pe care le putem intreprinde in demersul nostru de a deveni parinti constienti. Iata punctual 10 pasi pe care sa-i urmam pentru a incepe transformarea. Aceste idei sunt preluate din cartea mai sus mentionata. Scriitori ne avertizeaza ca drumul nu va fi unul simplu; este nevoie de timp, dedicare si de o dorinta profunda de schimbare, de evolutie spre o versiune mai buna a noastra ca parinti.

      Mai jos regasiti procesele prin care este nevoie sa trecem:

  1. Sa ne descoperim copilul. Aceasta inseamna documentare asupra etapelor de dezvoltare prin care copiii trec in procesul firesc de crestere. Un capitol intreg al cartii este dedicat acestor etape, pentru ca nevoile copilului sunt intr-o permanenta schimbare in functie de varsta, iar raspunsul parintelui constient ar trebui sa sustina toate impulsurile de dezvoltare ale copilului, chiar daca nu ne este mereu comod sa facem asta.
  2. Sa identificam propriul stil de parentaj folosit. In acest scop, la finalul cartii se gasesc anumite exercitii care ajuta la dezvaluirea stilului personal. Unii parinti sunt mai degraba autoritari decat permisivi, insa cu siguranta fiecare parinte va folosi elemente din ambele stiluri, pentru ca stilul de parentaj descrie tendintele generale de a actiona ale parintelui. Ce mi se pare interesant de mentionat este sustinerea de catre autori a ideii ca “parintii sunt opusi unul altuia in majoritatea cazurilor din cauza procesului de selectie inconstienta care i-a unit”!
  3. Sa facem distinctia intre noi si copilul nostru. Confuzia intre sine si copil se numeste simbioza. Ea va duce la neglijarea inconstienta a nevoilor reale ale copilului, parintele fiind tentat sa-si rezolve nevoile sale nesatisfacute. Parintele inconstient interactioneaza cu copilul “ca si cum el ar fi copilul si copilul ar fi el”.
  4. Sa strangem informatii despre tipul de parentaj pe care il aplicam. Aceasta idee este in stransa legatura cu etapa 2. Intre sursele disponibile pe care parintele le are la dispozitie se numara: reactiile intense fata de copil, amintiri despre copilaria sa, observatiile partenerului de viata, etc.
  5. Sa identificam punctele noastre de crestere – acestea sunt acele zone de conflict care apar in relatia cu copilul. Atunci cand parintele reactioneaza in mod repetat foarte intens si negativ sau la extrema cealalta, nu reactioneaza deloc, la comportamentul normal al copilului, inseamna ca se afla in prezenta unui punct de crestere (zona care iti pune probleme si care atrage atentia ca a existat o suferinta emotionala in propria copilarie).
  6. Sa identificam ranile emotionale dobandite in copilarie – Din nou, 2 etape legate intre ele. Daca punctele de crestere le descoperim mai mult in relatia cu copilul, ranile emotionale se pot identifica si cu ajutorul partenerului de viata, care ne sprijina in munca de vindecare emotionala, chiar si atunci cand nu suntem constienti de felul in care am fost raniti. Din nou, in carte sunt sectiuni dedicate acestor procese.
  7. Sa constientizam ideile despre parentaj – toti avem o viziune proprie despre cum trebuie sa ne crestem copiii si despre cum ar trebui sa se comporte acestia, chiar daca de multe ori nu realizam acest lucru. Problema este ca atunci cand actionam in baza impulsurilor si a mostenirii primite, deci inconstient, exista posibilitatea sa intreprindem actiuni in detrimentul copiilor nostri.
  8. Sa ne angajam in procesul de vindecare – cum am mai spus, procesul acesta de constientizare nu este unul simplu, de aceea munca o vom face cu ajutorul partenerului care ne va sprijini. De fapt, sprijinul este reciproc, pentru ca fiecare avem cate ceva de vindecat.
  9. Sa invatam sa folosim dialogul intentional, care ne ajuta sa renuntam la defensiva, ne ajuta sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti si sa empatizam cu acestia, lucruri care vor conduce la vindecarea ranilor emotionale, “chiar daca oamenii nu stiu precis unde si cum au fost raniti sau ce parti din ei au fost afectate”.
  10. Sa facem din dialogul intentional modul de interactiune cu ceilalti – Daca acesta devine un mod de viata, vom reusi sa raspundem mai bine nevoilor celor din jur si prin asta chiar ne vom clarifica si satisface propriile nevoi, fara sa afectam relatia cu copiii nostri. Despre dialogul intentional am scris mai multe aici. Chiar il consider o unealta foarte buna si cu potential mare. Dar recunosc ca nu e la-ndemana la inceput. Suntem tentati sa raspundem cum am fost obisnuiti ani la rand.

      Este timpul sa schimbam paradigma. Este timpul sa actionam, sa pasim pe drumul schimbarii, chiar daca nu suntem siguri unde va duce si nu stim cum vom iesi la celalalt capat. Eu zic ca in final nu ne va parea rau. E un drum in care, daca ne gandim ca-i avem chiar pe cei mai dragi noua ca si companioni, cu siguranta vom fi mai increzatori si vom sti ca vom avea parte si de zambete si bucurii. Ca de fiecare data, voi incheia cu un fragment din carte, pe care il consider relevant:

     “Este nevoie de mare efort pentru a invata sa traim in acest fel. Pentru marea majoritate a oamenilor, acest stil de viata este necunoscut si, de multe ori, dificil. Dar recompensele pe care acesti parinti le primesc confera un sens vietii lor. Acestea includ, pe langa toate beneficiile care deriva dintr-o relatie interpersonala buna, un sentiment din ce in ce mai profound de armonie launtrica  si o experienta de viata care va conecteaza la nivel intim cu tot ce exista in jurul vostru. A trai in starea de prezenta constienta inseamna a trai ca si cum ati fi in armonie desavarsita cu universul, vibrand la unison.”

PS. Eu sunt doar la faza in care visez sa ajung in starea asta. Nici macar nu sunt sigura ca am inceput sa parcurg drumul asta, desi vreau sa cred ca da, ca sunt “pe cale”, dar sincera sa fiu, din ce-am incercat pana acum, nu e tocmai simplu. Cred ca important este sa nu abandonam cand dam de greu si sa reluam urcusul dupa ce ne-am odihnit putin. *:) fericit

Va doresc cat mai multa determinare tuturor!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: