parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Ganduri la cumpana dintre ani

on January 1, 2016

balance-1172800“Oricare ar fi durata timpului, stiinta intrebuintarii lui il va face lung”- Scott Adams

Incep cu acest citat pentru ca eu cred ca noaptea asta este despre timp, despre trecerea lui si pentru ca in ultima vreme sunt intr-o cautare asidua de timp. Voi detalia in cele ce urmeaza.

Dar inainte de asta, ia sa vedem ce-i cu titlul asta. Doamne, a ce cliseu mai suna si asta cu cumpana dintre ani! In timp ce ma relaxam si spalam pe jos prin toata casa (da, chiar imi place sa fac asta, pentru ca e casa perfect curata si aranjata dupa ce termin), m-am gandit putin la semnificatia acestei nopti, noaptea de Revelion, cand se-nnoieste anul. In alti ani, nu-mi amintesc sa fi facut asta, poate si pentru ca eram prea prinsa cu distractia, socializarea, rezolutii pentru noul an, etc.

Am ales totusi acest titlu pentru ca desi noaptea dintre ani nu e neaparat un punct de cotitura, putem s-o consideram ca fiind momentul in care ne putem da un restart, in care lasam trecutul cu ale lui si privim increzatori spre viitor, sau pur si simplu savuram momentul prezent nu pentru ca asa trebuie, nu pentru ca asa ne spun ceilalti sau asa vedem ca fac ei, ci pentru ca asa alegem noi, pentru ca vrem sa o luam de la capat mai increzatori ca vom reusi sa ne atingem tintele, mai optimisti, mai dornici de aventura. Ceea ce nu mi se pare insa normal este ca aceste lucruri sa le facem doar o data pe an. Fiecare noua saptamana sau fiecare luna care-ncepe sau chiar fiecare nou rasarit poate fi un astfel de moment. Nu trebuie neaparat sa asteptam ziua asta pentru a ne propune sa fim mai buni. Dar putem profita de ea, daca tot avem mai mult timp de reflectie si reusim sa ne dam jos de pe carusel.

Primul lucru de care mi-am dat seama a fost ca e primul an in care chiar stau acasa fara invitati, in care nu merg nici macar la 2 strazi distanta, pur si simplu stau! Chiar si anul trecut cand D. a fost mai mic am fost plecati, cu tot cu el. N-am mai ramas acasa din clasa a 6-a *:) happy. Culmea e ca ma simt foarte bine asa, doar eu, my dear husb si bebeul! Chiar am inceput sa ma gandesc ca poate m-am defectat de nu-mi doresc altceva! Ma simt doar putin ciudat pentru ca stiu ca ar trebui, dupa standardele multora, sa petrec, sa ma distrez, sa socializez, etc. Dar ce sa fac daca acum asa simt? O fi de vina varsta (desi n-o consider inaintata, dar nici 20 de ani nu mai am), o fi de “vina” bebele, drumul pe care am inceput sa merg in 2015, cu pasi foarte marunti, or fi toate la un loc, nu stiu! Dar stiu ca mi-e bine. Probabil ca vor mai fi revelioane la care o sa am chef de party, de dansat, de distractie nebuna, dar anul asta e altfel.

Cred ca trebuia sa-ncerc si asta odata si-odata! Dar nu e doar o-ncercare nereusita, dimpotriva! Ma bucur ca sunt aici, in punctul asta, in locul asta, cu exact ce-mi trebuie! Ghiciti ce? Nu, nu ciocolata, nu sampanie, nu prajituri (desi le am si pe astea, dar nu de ele am cea mai mare nevoie). Acum vreau doar timp! Am realizat ca dupa sanatate, e cea mai importanta resursa! In ultima vreme, am tot cautat timp! Stiti cumva unde se gaseste, dar mai mult, sa iei la calup?*:) happy Uneori il gasesc si eu, dar nu sta prea mult in mainile mele. Tot da sa fuga. Dar mi-am propus sa-l imblanzesc cumva la anu’. Am inceput de vreo 2 luni sa-i vin de hac, dar inca mai avem de lucru. Deci ma bucur ca azi pot sta in tihna sa respir adanc, sa privesc putin in urma, dar mai ales la ce se asterne in fata mea.

Gandurile mele se indreapta putin si spre petrecareti, of course! Nu-nseamna ca daca mi-e bine mie asa, acasa, cei care nu fac ca mine trebuie pusi la zid! Ii inteleg si pe cei care vor sa se distreze in club sau la cabana sau la restaurant. E alegerea lor pentru momentul asta, pentru punctul in care se afla in viata lor. Nu, nu-i privesc nicidecum de sus, din vreun turn de fildes, as fi ipocrita sa fac asta, sa-ncep sa-i critic, sa pretind ca nu pot intelege. Am fost si eu acolo candva. Si poate am sa mai fiu, doar ca azi am ales altceva. Sunt intr-o alta etapa a vietii mele, intr-una in care viata mea curge mai lin, mai putin tumultos si spectaculos, dar again, asta e bine. In anul ce s-a terminat am invatat cate ceva despre mine, am facut pasi spre o versiune putin mai buna a mea, si poate de asta sunt impacata. Bineinteles ca mai am o gramada de treaba de facut, ca abia am pornit pe drumul asta, dar macar nu mai bat pasul pe loc, inaintez, cu pasi mici, mici, de furnicuta si sper sa nu ma opresc. Cred ca asta-mi mai doresc pentru 2016, sanatate si crestere. Odata cu puitul meu, vreau sa cresc si eu, in felul meu, ca sa pot sa-i ofer o mama de care sa fie mandru.

M-am mai gandit la noaptea asta de revelion ca e supraapreciata, pentru ca asta e de departe o realitate. Si mi-am adus aminte de perioada in care ma enerva Revelionul, pentru ca a existat si-asa ceva, cand mi se  parea extrem de agasant s-aud intrebarea: si ce planuri ai de Rev? Cum, inca nu stii? Avai, dar cum n-ai stabilit din timp asa ceva … era deci o vreme cand mi se parea chiar stresant! Trebuia gasita locatie, oameni destui /potriviti. Trebuia gasit si ceva care sa nu coste o avere sau macar sa nu ma duca la economii exagerate in luna urmatoare. Apoi – aoleu, cu ce ma-mbrac? Tot felul de probleme existentiale *:P tongue legate de o singura noapte! Normal ca ma enerva!

Acum in sfarsit, mi-este indiferent! Pot spune ca nu mai suntem intr-o relatie de nici un fel*:) happy. Il privesc pe domnul Revelion cu detasare si seninatate. Azi parca am si inteles cumva de ce s-a ajuns aici. Cred ca oamenii cauta prilejuri de a face ceva diferit, cauta sa marcheze anumite momente, pentru a iesi din rutina. Dar din pacate, s-a ajuns sa se exploateze dorinta asta si sa se faca o afacere foarte profitabila din ea. Pana la urma, asta e! Probabil cei care totusi aleg sa petreaca in afara casei o fac pentru ca asa vor, nu pentru ca-i obliga ceilalti. Sau asa ar trebui sa fie. Free choice!

Acum, daca e sa ma-ntorc la reflectiile mele legate de anul ce s-a incheiat, pot spune ca pentru mine 2015 a fost un an bun, in linii mari. D. a facut anul asta primii lui pasi, a inceput sa vorbeasca, sa stalceasca cuvinte in cel mai fermecator mod posibil, a inceput sa ne arate ca ne iubeste, ne-a imbratisat cu manutele lui grasune, ne-a dat pupici, ne-a bucurat zilele tot mai mult! Am fost si bolnaviori, am trecut si prin primele tantrumuri, dar am uitat greul, vrem sa ramanem cu ce-a fost frumos! Sigur imi voi aminiti cu drag de prima lui aniversare, de primul concediu la mare impreuna cu D, de primul Mos Craciun care l-a vizitat si pe prunculetul nostru si de multe altele.

Finalul de an ne-a surprins in mod neasteptat si nu chiar in bine, dar cred ca a fost si asta another wake up call. Chiar ultimele zile au fost mai zbuciumate pentru ca baietelul meu iubit s-a pricopsit cu ceva virus care i-a dat febra mare, fara alte simpotome de raceala sau de alte boli, si care m-a cam scos din minti vreo cateva nopti. Probabil ca nu intamplator am decis noi sa stam acasa anul asta. Cum plecam eu linistita sa petrec stiindu-mi puiul bolnavior? Acum e mai bine, nu mai are febra, dar nu e complet vindecat si nici nu i s-a pus un diagnostic in urma noilor manifestari. Ideea e aici ca lucrurile se intampla intr-un anumit fel, cu un scop, chiar daca nu-l vedem mereu. Nu e chiar usor sa-ti mentii calmul si echilibrul in momente de cumpana, ca tot e asta o noapte de cumpana, nu e usor sa vezi partea buna in situatiile grele, atunci cand esti pe campul de lupta, atunci n-ai timp de reflectie, dar dupa ce se depun armele si se face macar un armistitiu, incepi sa decantezi, sa intelegi, poate chiar reusesti sa-ti inveti lectia.

Imi mai doresc pentru noul an sa ma tin de cat mai multe promisiuni din cele pe care le fac! Asta vreau! Vreau sa nu mai aman, sa trec cat mai des la actiune si sa ma bucur de fiecare reusita, sa am curaj mai mult, sa indraznesc mai mult, sa visez mai mult, pentru ca da, in visurile noastre se gaseste o parte din fericirea noastra. Cealalta parte se afla in momentul prezent, de care imi doresc sa reusesc sa ma bucur deplin, de fiecare data. Mai imi doresc sa pot intelege si accepta mai bine decat o fac acum faptul ca suntem deosebiti unii de ceilalti si ca ne aflam in stadii diferite ale evolutiei noastre, de asta si actiunile ne sunt atat de diferite. Dar asta nu e rau, fiecare trebuie sa parcurgem un drum si reusim sa ne miscam pe el uneori mai cu viteza, alte dati mai incet. Si mai vreau ceva! Sa transform intr-un fel sau altul ceea ce voi primi in 2016 in dragoste si daruire pentru cei din jur, asa cum atat de frumos s-a exprimat parintele Nicolae Steinhardt intr-una din cartile sale (n-am gasit exact care e sursa). Din cand in cand sper sa scoatem capul din nisip si sa ne-aducem aminte ce ne-am propus la inceput de an. Asta va doresc si voua tuturor!

  Am inceput cu un citat, sa-nchei ciclic, tot cu un citat, despre vise, pentru ca e tare frumos sa visam cu ochii deschisi, iar in perioada asta poate ne este permis mai mult decat de obicei.*:) happy

“Toate visele pot deveni realitate daca avem curajul sa le urmam!”

Walt Disney

PS. Astept comentarii, daca simtiti nevoia s-o faceti *:) happy

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: