parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Episod din viata de zi cu zi (+3 metode de calmare)

on December 14, 2015

161H.jpg     Desi D. este un mancacios de felul lui si la capitolul asta chiar nu ma pot plange, mai are totusi zile in care face nazuri din motive stiute numai de el*:) happy, ca eu n-am reusit sa-mi dau seama pana acum de ce. Asa a fost si-n dimineata asta, cand i-am pregatit pentru micul dejun un ou, fel pe care il mananca cu multa placere. Cu toate astea, desi a acceptat sa stea in scaunul sau (cand nu-i e foame, nu vrea sa stea deloc, semn ca n-are rost sa insist, pentru ca tot nu va manca), nu voia nicicum oul cu pricina si nici paine. Nu zicea nici c-ar vrea altceva, nici c-ar vrea jos…deci eram usor debusolata. Stiam ca e ora de masa si nu mai voiam s-aman momentul, pentru ca deja o facusem, ceva mai devreme.

          Asa ca, m-am legat de ce-am avut la-ndemana. De fapt, de ce avea el in mana, si anume o bila. Mi-a venit ideea sa-i spun ca ii dam sa pape si bilei, idee foarte bine acceptata de D. L-am vazut cum incepe sa rada din priviri la-nceput, dupa care sa chicoteasca, terminand cu o jubilare in toata regula. Nu mai spun ca imediat a vrut sa pape si el.

       Cred ca toti am incercat joculete din astea la un moment dat.  De cele mai multe ori functioneaza, insa recunosc ca sunt si situatii cand orice-as face, n-am succes. Cum am spus mai sus, e cam vorba de acele momente in care chiar nu-i e foame. Oricum, din fericire sunt binecuvantata la capitolul asta, deoarece rar imi este dat sa recurg la siretlicuri cand vine vorba de mancare.

        Faza cea mai draguta din toata povestea este cum a inceput D. sa repete dupa mine cuvantul “excelent”, pe care se presupune ca-l zicea bila (da, stiu ca suna cam stupizel, dar atata timp cat functioneaza… *:) happy). La varsta lui de 1 an si aproape 8 luni, cuvantul suna cam asa: “lelent!” Bineinteles ca m-am amuzat foarte tare si eram atat de voiosi amandoi!

        Uite asa se pot preintampina refuzurile, lacrimile pot fi inlocuite cu rasete, iar crizele de furie se pot transforma intr-o veselie generalizata. Acum intrebati-ma daca-mi iese de fiecare  data sa raman calma, mai ales cand vine vorba de imbracat sau schimbat pampers (punctele noastre sensibile). Va spun eu ca nu-mi iese, dar ma straduiesc in fiecare zi sa raman cat mai calma pentru ca asta e secretul. In esenta, asta ne si invata cam toate cartile de parenting. Altfel actionezi cand ai ramas pe pozitie, fara a o lua pe aratura.

      Intrebarea e cum sa ramanem in starea de calm in situatiile mai tensionate, la sfarsitul zilei cand s-a acumulat oboseala si atunci cand luatul lui “nu” in brate pare sa fie deviza omuletului de langa noi. Uite ce functioneaza (atunci cand functioneaza*:P tongue) la mine:

  • Sa cant ceva, orice cantecel stupid imi vine-n minte, chiar inventat uneori. De cele mai multe ori, asta da rezultate pentru ca lui D. ii place muzica si devine atent la ce cant. Cumva, isi schimba si el starea de spirit de la cantat.
  • Sa respir adanc. Si asta m-ajuta destul de mult, dar prima varianta e parca mai amuzanta. E totusi utila cand n-ai inspiratie cu cantecelele. Cum functioneaza: ma opresc din orice fac, pentru a nu fi distrasa/ stresata si din alte motive si-ncep sa inspir aer pe nas, expirand pe gura, cu sunet, un fel de suierat timp de aproximativ 10 secunde, adica 10 respiratii. Nu e nici o filozofie, nu trebuie cursuri speciale pentru a face asta, desi sigur nu strica nici ele, pentru ca ne ajuta sa ne-mbunatatim tehnicile, sa iesim din cotidian, etc. Ideea e ca ajuta mult, iti da un ragaz de a te linisti si de a iesi pentru moment din situatia stresanta.
  • Uneori, tot ce trebuie sa facem, spun eu, este s-acceptam situatia. Sa explic putin. In cazul meu, am observat ca, atunci cand se ajunge la crize si lacrimi, eu pun cumva, involuntar, presiune pe mine, intrebandu-ma de ce s-a ajuns aici, cu ce-am gresit, simtindu-ma vinovata de ceva destul de indefinit. Nu e rau s-analizam situatia si sa vedem ce n-a mers bine, dar asta e bine sa fie facut dupa ce a trecut furtuna. Sentimentele de vina care apasa peste situatia ce nu e roz oricum nu fac decat sa sporeasca tensiunea. Nu stiu daca sunt eu mai dusa sau li se intampla si altor mamici. Marturisesc ca mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca asta faceam, deci la prima vedere e posibil sa spunem ca nu facem asa. Dar at a closer look, vedem ca ne cam autosabotam…

        Cam asta imi vine-n minte deocamdata legat de modalitatile de auto-calmare in momente tensionate. Uite-asa m-am lungit iar, desi nu despre asta vroiam sa scriu, dar de cele mai multe ori, cam asa mi se intampla –s-ajung la alte subiecte.*:) happy Cred ca pentru metode de auto-linistire trebuie un articol dedicat si mai cuprinzator, dar asta va urma!

       Inchei cu un citat vis-à-vis de manie sau furie de moment, cum vrem sa-i zicem:

“Inceputul maniei este nebunia, iar sfarsitul ei e regretul “ –proverb arab

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: