parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Ce poate face baietelul meu de 1 an jumatate

on November 29, 2015

        Ma gandesc de mult sa scriu despre skill-urile lui, despre ce ii place sa faca, cu ce se joaca, ce cuvinte poate spune, adica sa scriu despre el, in toata splendoarea lui*:) happy.

     As incepe cu vorbitul. Darius e foarte vorbaret acasa. Repeta cuvintele dupa noi; bineinteles, le zice asa cum poate el, le stalceste in cel mai dragalas mod posibil, ceva de genul: tutale= portocale, lolonii =pantalonii, aaa=afara, pepop=laptop, tatado=avocado, apii=copii, tatita=lingurita, tuntantu=elefantul, pupa=supa, otii=ochii, tutatu=fluturasul si muulte multe altele- ma opresc aici pentru ca sunt prea multe deja *:) happy  Imi place tare mult limba aia a lui, pe care, in mod surprinzator, o inteleg de cele mai multe ori. Sunt si dati cand ma straduiesc sa pricep ce ingaima el acolo, pentru ca il vad ca vrea sa-mi transmita ceva, un mesaj acolo si eu nu-l inteleg si ma frustrez putin. Mi-as dori sa stiu ce vrea in acele momente ca sa-i pot raspunde. Bine, daca e sa isi doreasca ceva cu ardoare, nu se lasa cu una, cu doua, repeta papagaliceste cuvantul si se mai foloseste eventual de manute sa-ti arate ce vrea. Sau de ceva timp, a inceput sa ma ia de mana si sa ma duca unde vrea el. Desigur, eu ii intru in joc si, de cele mai multe ori, las tot ce faceam (spalat vase sau alte treburi casnice) si il urmez. Mai nou a inceput sa vina sa ma stranga de picior/picioare. Parca e cumva un mod de a ma imbratisa. Imi place si asta maxim! De altfel, i-am si spus-o, motiv pentru care, o face si mai des. Copiii astia micuti si dragalasi chiar raspund pozitiv la bucuria pe care ei vad ca ne-o cauzeaza. Pur si simplu, le place sa ne incante, pe noi, parintii. Asa ca, nu prea cred eu in povestile alea care spun ca “parca vrea sa faca tot in contra” (poate inca n-am ajuns la faza aia *:) happy). E adevarat ca am avut uneori senzatia asta, spre exemplu cand se tot juca la o doza (din acelea care protejeaza firele de electricitate) din living.  Cu cat incercam mai tare sa-l determin sa nu mai faca asta, prin diverse actiuni,( spre exemplu, ii distrageam atentia spre alte obiecte, il chemam la mine sa-i dau ceva, ii spuneam atat cat puteam eu de subtil ca nu e voie – stiu ca e bine sa evit formularea, dar uneori, tot nu-mi iese), cu atat se repezea mai frenetic asupra-i. Cred ca o facea si de amuzament, pentru ca uneori alergam dupa el, in joaca, iar el incepea sa rada si sa chiuie *:) happy, deci o facea ca sa ma determine pe mine sa-i intru in joc. Asta se intampla cand avea 1 an si 3 luni, dar imi pare ca a progresat de atunci.

          Dar revenind la partea cu vorbitul, dupa paranteza pe care am facut-o, as mai spune ca e tare dulce atunci cand spune ultima silaba/e dintr-o poezie sau cantecel. Am inceput cu “Catelus cu paru’ <<chet>>. *:) happy La fel face si la cantecelul cu piticii. Eu ii zic “noi suntem pi” si el “Ticii” si tot asa. Ii place mult sa-i cant. Adevarul e ca prin cantat am rezolvat multe situatii –  impotrivirea la schimbatul pampersului, m-a ajutat cand am incercat   sa-l adorm, cand am incercat sa-i distrag atentia de la altceva, cand il iau cu mine la dus si vad ca incepe sa se plictiseasca de ce-i spun sau de ce face – adica cotrobait prin sertarele din baie *:) happy Da, i-am cantat de mic, de cand l-am adus acasa, i-am tot cantat si cred ca o sa-i mai cant mult si bine si de-acum incolo. Pentru ca functioneaza foarte bine si atunci cand ma enervez. De cele mai multe ori, asta fac cand imi incearca rabdarea – incep sa cant un anume cantecel, adaptat de mine si care suna cam asa:

Noi cantam – nu ne-nervam,/Mai dansam si iar cantam,/ Noi cantam, nu tipam/Si asa ne si distram.

     Melodia pe care-o folosesc este de la cantecelul (pentru cine o stie):

Noi lucram la razboi/Tesem, tesem fire moi,/Si la rau, noi pornim,/Panza-n apa s-o-nalbim.

             Din categoria ce-i place lui Darius sa faca, as enumera:

  • sa se dea cu tricileta ( e o achizitie relative noua, de vreo luna, si inca nu i-a trecut incantarea. Am avut si niste crize de furie din cauza ca n-am luat-o cu noi…asta se intampla chiar in prima saptamana de la achizitie. Acum parca s-a mai linistit)
  • sa se uite prin carti si sa i se citeasca povesti. Am vut seri in care am citit “Scufita rosie” si de 10 ori. (tot pe asta o cerea, cu “pupu”, asta fiind, dupa cum ati ghicit sau nu *:) happy, lupul.)
  • sa construiasca cu cuburi de lego. Ii place tare mult sa mestereasca cu ele, chiar face asta de unul singur (desigur, nu pentru perioade lungi de timp)
  • sa deseneze/coloreze/mazgaleasca. A primit de la matusica lui un aquadoodle, pe care il pot numi lifesaver! Este tot genul de activitate foarte captivanta, pe care o poate face singur atunci cand eu sunt prinsa cu alte treburi casnice. Si este indragostit de ea! Nu mai spun ca si mie-mi place sa stau sa desenez, pentru ca e foarteee practica! Nu are cum sa murdareasca,( foloseste doar apa), astfel ca tot ce trebuie sa faci este sa dai frau liber imaginatiei *:) happy si sa astepti sa se usuce vreo 5 minute, dupa ce s-a umplut plansa.
  • Sa faca baita. Scumpul meu baietel jubileaza cand aude ca pregatim baita. Vine langa cada sa se uite cum curge apa, sa-si arunce ratustele, galetusa si tot arsenalul de jucarii de baie in asa zisa piscina. La iesirea din cada inca intampinam rezistenta, dar asa a facut de cand era mititel. Ne-am cam obisnuit cu circusul. Uneori il evitam, dar de cele mai multe ori, nu ne iese… still working on it *:) happy
  • Sa faca raliu (<<aiu>> ) cu masinutele. I-am aratat de vreo 2-3 ori cum se-ntrec masinutele si acum le pregateste el de raliu, le aliniaza frumos si incepe sa chicoteasca.
  • Sa arunce mingiuca de baschet la cos. De fapt, e impropriu spus ca o arunca. Deocamdata doar se duce langa cos si baga mingea prin plasa. Dar e bine pentru inceput, nu?
  • Sa se joace cu capacele oalelor
  • Sa se joace cu cutii
  • Sa surubareasca – are o trusa cu piulite, chei, surubelnita si tot felul de scule, care il fascineaza pentru o vreme. Dupa care isi aminteste de dulapul plin de scule al lui tati si insista sa-i dam obiecte de acolo. Jucariile nu sunt la fel de interesante precum obiectele oamenilor mari, asa-i?
  • Last, but not least, lui Darius ii place sa manance *:) happy. –dar probabil voi reveni asupra acestui subiect cu alta ocazie.

        Cam cu asta ne indeletnicim noi, zi de zi. Desigur, mai sunt si altele, dar voi reveni cu detalii in postarile ulterioare. Voi cum va petrecti timpul cu ai vostri ingerasi? Chiar sunt curioasa ce activitati faceti, cum va jucati, mai ales ca se apropie iarna si vom sta tot mai mult in casa. Chiar ma gandeam ca trebuie sa fac putina munca de cercetare sa vad ce optiuni mai avem, ce jucarii se potrivesc la varsta lui. Vreau sa citesc despre nisip kinetic – Darius ar sta cu orele la groapa cu nisip, despre activitati de lucru manual ce le-ar putea face si el, despre ce-am putea bucatari impreuna, cu alte cuvinte sa-ncercam lucruri noi, sa ne punem creativitatea la treaba. Desi cred ca nu ne trebuie nu-stiu-ce punere in scena si desfasurare de forte pentru a face ceva diferit.. pana la urma copiii gasesc cele mai interesante activitati de facut, cu ce au la indemana si se bucura de ele ca si cum ar fi gasit pocalul de aur*:) happy . Cred ca cel mai bine se potriveste aici, si cu asta inchei, citatul lui Giacomo Leopardi, pe care l-am gasit de curand:

“Copiii descopera totul in nimic. Oamenii nu gasesc nimic in toate”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: