parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Alaptare de toddler

on November 27, 2015
breastfed better one

Simbolul international al alaptarii-wikipedia

      Ma tot gandesc de ceva timp despre ce sa scriu, in primul rand, pe acest blog.( asta pentru ca am multe subiecte in minte, I guess *:) happy ). In dimineata asta m-am decis! Voi scrie despre alaptarea baietelului meu, care in aceasta saptamana a implinit 1 an jumate*. De ce am ales acest topic? Pentru ca in etapa asta a vietii mele, alaptarea este un punct de referinta, tinand seama ca de mai multe ori pe zi si pe noapte, cam asta fac! E un subiect care mi-e drag, despre care voi mai scrie cu siguranta, pentru ca am avut un start mai dificil in alaptare, dar am reusit sa ma adun si sa continui, lucru de care sunt mandra, dar care ma face sa fiu totodata recunoscatoare Providentei.

Asadar, intr-un alt articol voi scrie despre sani angorjati, ragade, canale blocate, altfel spus, dificultatile prin care trec multe femei cand pornesc pe drumul alaptarii.

       In prezent, ma preocupa alte probleme legate de tema asta. Am inceput sa ma gandesc la intarcare, la o metoda de rarit sesiunile de alaptare, care sunt mai dese decat atunci cand era bebe mic sau cel putin asa mi se pare acum. Cert este ca in zilele ploioase, cand suntem blocati in casa, Darius face ce face si la aproximativ o ora (uneori chiar mai putin), cere tzitzi. Dar cere cu toate cuvintele! Sau uneori chiar isi ia dreptul, daca de exemplu, sunt pe covor in camera lui, vine si-mi ridica tricoul si se serveste fara sa astepte sa ma mai conformez! Recunosc, uneori e foarte distractiv si relaxant, dar alteori, parca as vrea sa fiu lasata in pace pe distante un pic mai mari de timp (a se traduce in pauza de vreo 3 ore de la ultimul alaptat). Cand se intampla asa, chiar ajung eu s-astept cu oarecare nerabdare momentul. Mi se face dor sa-l dragalesc si sa-l mangai prin par.

          Si tot preocupandu-ma eu de subiectul asta, mai ales de intarcare, m-am gandit sa mai citesc putin dintr-o carte de capatai intr-ale alaptarii  – Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman. Dar inainte sa vorbesc despre  noua directie pe care mi-a dat-o rasfoitul cartii, ar trebui sa explic putin de ce ma tot gandesc eu la pasul asta.             Pai in primul rand, pentru ca peste 5 luni imi voi relua activitatea, ma voi intoarce la job. Stiu ca sunt multe mamici care alapteaza cu succes, chiar daca au inceput serviciul. Dar pe mine ma cam sperie perspectiva asta, pentru ca Darius se trezeste destul de des noaptea, cam o data la 2-3 ore. Desi m-am obisnuit cu trezirile si, de foarte multe, ori nici nu stiu cand si de cate ori s-a trezit, cred ca situatia va fi cu totul alta atunci cand voi fi “back in business”, pentru ca, la cum ma cunosc pe mine, atunci voi ramane treaza de fiecare data cand imi va da desteptarea, gandindu-ma cat de obosita voi fi a doua zi (da, stiu, pare un fel de autosabotare, dar cred ca asta as face). Stiu ca solutia poate fi co-sleeeping-ul si il practic partial. Cam pana la prima trezire pt tzitzi, Darius doarme in patutul lui. Dupa aceea, cam uit sa-l mai pun la loc (pentru ca-mi si place – despre co-sleeping aici). Numai daca se-ntampla sa primesc vreun piciorus de-al lui in fata*:) fericit, decid sa-l mut la el.

          Insa dupa cum spune J. Newman “tot mai multi au inceput sa presupuna ca alaptarea si munca in afara casei sunt incompatibile, de unde si concluzia ca alaptarea trebuie intrerupta la un an. Insa pentru foarte multe mame, cea mai interesanta parte este alaptarea unui copil mare. Chiar si daca lucreaza in afara casei, punerea copilului la san poate alunga oboseala si grijile de peste zi cand mama si copilul se reconecteaza dupa o absenta de mai multe ore.” Asa ca n-ar trebui sa fie chiar asa o mare problema reluarea activitatii, dimpotriva, alaptatul ne-ar putea ajuta sa ne regasim!

          In al doilea rand, trebuie sa recunosc, (desi mi-e destul de greu) ma gandesc ca varsta de 2 ani e o varsta ok pentru intarcat. DAR, intrebarea e, eu cred asta sau cei din jurul meu? Sincer, nici eu nu stiu prea exact raspunsul la intrebarea asta… nu stiu cat din mine chiar isi doreste intarcare la 2 ani, pentru ca stiu foarte bine ca intarcarea blanda e cea mai buna alternativa si cum sunt adepta lucrurilor facute cat mai natural si cu blandete, asta pare sa fie solutia. Acum, ca se apropie tot mai mult marele moment, sunt din ce in ce mai convinsa ca voi lasa lucrurile sa vina de la sine, deci nu-mi voi supune bebele la chinuri inutile. De fapt, nici in varianta in care l-as intarca la 2 ani nu as face-o brusc. Ideea mea ramane aceea de a face lucrurile treptat, de a incerca intr-un fel sa raresc mesele lui din timpul zilei si, de ce nu chiar si pe cele de noapte. Si asta ar cam trebui s-o fac de pe acum!… sa vedem daca voi si intreprinde ceva concret in directia asta.. (daca nu, inseamna ca prevaleaza instinctul meu, care-mi spune sa fac lucrurile cat mai lin *:) happy, so either way, it’s fine! )

          Este totusi un motiv mai intemeiat decat parerea celorlalti pentru care mi-as dori intarcarea la 2 ani, si anume, cel de-al doilea copil pe care mi-l doresc. Nu as vrea sa fie o diferenta foarte mare de varsta intre cei 2. Dar daca primul copil a fost cam planificat, poate la al doilea ar fi bine sa lasam natura sa-si urmeze cursul…Si aici ar mai putea fi spuse multe, legat de faptul ca nu s-a dovedit stiintific ca alaptarea in timpul sarcinii creste riscul de avort spontan. “Nu exsita, de fapt, nici o dovada in acest sens. Si este oricum greu de dovedit. Pentru ca cel putin 15% si, in unele statistici, chiar 25% dintre sarcini se elimina in primele 12 saptamani, ar fi nevoie de un grup foarte mare de femei insarcinate intr-un astfel de studiu pentru a vedea daca este, de fapt, vreo diferenta in rata eliminarilor, intre cele care alapteaza in timpul sarcinii si cele care nu” –Jack Newman again.

              As vrea sa mai punctez cateva aspecte din cartea lui Jack Newman, care scrie asa frumos! Cred ca voi insera cateva citate care mie mi-au placut tare mult, din capitolul “Durata normala a alaptarii”, in care autorul ne da raspunsul la intrebarea nu tocmai usoara – cat timp trebuie alaptat un copil in mod normal. Evident, raspunsul face referire la definirea termenului de normalitate versus “alaptare copii in alte contexte decat cele din societatile industrializate ale secolului XXI”, aratand ca in societatile pe care acum le numim primitive, copiii sunt alaptati pana cand se autointarca, adica undeva intre 3 si 5 ani.

         Mie mi-au placut comentariile legate de pediatrie, ca si “stiinta a hranirii copilului”, asa cum era definita pediatria la inceputul secolului XX.   “Pentru a transforma alimentatia copilului in ceva << stiintific>>, pediatrii au inceput sa fixeze standarde << stiintifice>> pentru hranirea copiilor, inventand reguli conform carora ar fi bine sa << hraniti copilul un numar X de minute la fiecare san>> sau  << hraniti copilul la fiecare numar Y de ore>>. Aceste reguli se bazau in general pe modul in care erau hraniti copiii cu biberonul si, lasand la o parte faptul ca alaptarea ar putea fi totusi diferita de aceasta practica, pediatrii au impus aceste reguli ale alaptarii mamelor si copiilor. Din cauza regulilor nenaturale, tot mai multe mame <<au esuat>> si au inceput sa le dea copiilor suplimente de lapte praf, intrerupand alaptarea.”

            Nu lipsesc in acest capitol explicatiile legate de hranirea artificiala a bebelusilor, asupra carora nu ma voi opri acum. Vreau sa mai mentionez aici recomandarea Organizatie Mondiale a Sanatatii (OMS), care precizeaza ca pana la 6 luni bebeii ar trebui alaptati exclusiv, iar dupa aceasta varsta, alaptarea ar trebui continuata, cu adaugarea alimentelor corespunzatoare pana la 2 ani si mai mult. Deci varsta de 2 ani e un minim si nu un maxim. Dar in capul multora cred ca nu se mai aude partea de dupa 2 ani, aia cu “si mai mult”.

          Cireasa de pe tort, sa-i zicem asa, in privinta argumentelor aduse de cei carora nu li se mai pare normal alaptatul dupa o anumita varsta, se refera la mult ravnita independenta a copilului. Ravnita de parinti, in aceasta faza, evident, pentru ca dragii de ei, copiii nostri iubiti, nu si-o prea doresc la varsta asta, decat intr-o anumita masura si in anumite conditii, impuse de ei, bebeii. (vezi dorinta lor de a manca singuri, de a se catara pentru a ajunge ei insisi la un anumit obiect – dar toate astea le fac cu parintii alaturi..) Dar sa revenim la alaptare versus independenta. Tind sa cred ca alaptarea il ajuta sa-si obtina independenta.“ Nu puteti sa-l faceti pe copil mai <<independent>> daca-l trimiteti la culcare singur, intr-o camera separata. S-ar putea obisnui sa doarma in acest fel, dar asta nu inseamna ca se simte in siguranta in timpul asa-zisei independente. Independenta poate fi dobandita numai de catre un copil care se simte in siguranta. Si asta e tocmai ceea ce ofera alaptarea: securitate atunci cand copilul se simte bolnav, cand s-a racit, cand este nefericit. Siguranta constiintei ca mama lui il iubeste. Nimic nu ofera mai multa incredere decat faptul ca esti iubit, iar alaptarea, spre deosebire de <<laptele matern>>, este tocmai asta: o reafirmare a iubirii dintre mama si copil, care se petrece zilnic, de mai multe ori pe zi.”

            Autorul mai vorbeste tot aici si despre conceptul de autolinistire, cu care o sa si inchei aceasta expunere.  Ar trebui un articol separat, care probabil va urma, pe tema asta pentru ca sunt muuulte de zis si pentru ca taberele sunt foarte impartite in privinta asta. Cred ca sunt multi parinti care isi aduc  argumentele in favoarea acestui concept, dar probabil ca ascultarea sufletului, a instinctului matern, si nu a mintii, (care e impregnata cu anumite tipare comportamentale), ne-ar ajuta sa ne dam seama ca e mai firesc sa raspundem plansetelor bebelusului decat sa-l lasam acolo, sa nu cumva sa se “invete prost”,  “sa devina un rasfatat” si sa mai si inceapa sa ne santajeze. Da, intr-adevar sunt asa niste sarlatani bebelusii astia! Vor doar sa profite de noi, bietii parinti… *:) happy Ia uite ce spune si Newman: “Un copil sta intins pe-ntuneric, e speriat si isi doreste linistea sanului sau a prezentei parintilor, dar nu are voie. Acesta trebuie sa se autolinisteasca, ceea ce probabil inseamna sa-si suga degetul ori sa se zvarcoleasca prin pat”. Mie-mi pare ca cerem acestor fapturi atat de fragede niste lucruri de care noi insine nu suntem de multe ori capabili. Oare cat de usor ne autolinistim noi? Nu ne vine sa sunam un prieten, o ruda apropiata, sau chiar pe mama cand avem o problema? Ne trece asa, in 5-10 minute pentru ca ne impunem asta? Sa fim seriosi! Si atunci, de ce sa le pretindem lor asta? Ma opresc aici, pentru ca nu asta era subiectul principal.

      As vrea sa inchei intr-un ton mai vesel, spunand ca alaptarea reprezinta pentru mine, acum cand puiul meu are 18 lunite, o experienta care-mi ofera atata caldura! Recunosc ca sunt momente cand parca as renunta, parca e prea mult, dar de cele mai multe ori, am sentimentul ca se intampla ceva magic! E momentul nostru de liniste, de joaca si rasete complice. E un sentiment de implinire, atunci cand se uita la mine cu ochisorii plini de bucurie, atunci cand vad ca-i trec toate durerile si supararile in bratele mele, asa ca mamici, alaptati!*:) happy De fapt, cel mai bun sfat cred ca este ca fiecare sa faca exact cum simte! Iata si un citat care mi-a placut pe tema asta:

“While breastfeeding may not seem the right choice for every parent, it is the best choice for every baby” –Amy Spangler

*Intre timp, de cand m-am tot pregatit pentru a incepe cu blogul, Darius a implinit 1 an si 7 luni.

Advertisements

One response to “Alaptare de toddler

  1. […] e destul. Atunci cand majoritatea femeilor va alapta, va fi poate destul. Eu am mai scris aici si aici despre alaptare si voi reveni cat pot de des pe tema […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: